2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTORIZÁRE, motorizări, s. f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei. – V. motoriza.

MOTORIZÁRE, motorizări, s. f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei. – V. motoriza.

motorizare sf [At: LTR2 / Pl: ~zări / E: motoriza] 1 Înzestrare a unui vehicul cu un motor. 2 Înlocuire a tracțiunii animale cu una mecanică.

MOTORIZÁRE s.f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei; mecanizare. [< motoriza].

MOTORIZÁ, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. – Din fr. motoriser.

MOTORIZÁ, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. – Din fr. motoriser.

motoriza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr motoriser] 1 A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică. 2 A înlocui tracțiunea animală cu una mecanică.

MOTORIZÁ, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu tracțiune mecanică, a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. ♦ A echipa un vehicul cu un motor.

MOTORIZÁ vb. I. tr. A înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică; a mecaniza. ♦ A echipa un vehicul cu un motor. [< fr. motoriser, cf. germ. motorisieren].

MOTORIZÁ vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)

A MOTORIZÁ ~éz tranz. (vehicule) A dota cu motor; a înzestra cu tracțiune mecanică. ~ o divizie de infanterie. /<fr. motoriser

*motorizéz v. tr. (d. motor). Înzestrez cu motoare (vehicule automobile): a motoriza o artilerie. V. mecanizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

motorizáre s. f., g.-d. art. motorizắrii; pl. motorizắri

motorizáre s. f., g.-d. art. motorizării; pl. motorizări

motorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 motorizeáză

motorizá vb., ind. prez. 1 sg. motorizéz, 3 sg. și pl. motorizeáză

Intrare: motorizare
motorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motorizare
  • motorizarea
plural
  • motorizări
  • motorizările
genitiv-dativ singular
  • motorizări
  • motorizării
plural
  • motorizări
  • motorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: motoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motoriza
  • motorizare
  • motorizat
  • motorizatu‑
  • motorizând
  • motorizându‑
singular plural
  • motorizea
  • motorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motorizez
(să)
  • motorizez
  • motorizam
  • motorizai
  • motorizasem
a II-a (tu)
  • motorizezi
(să)
  • motorizezi
  • motorizai
  • motorizași
  • motorizaseși
a III-a (el, ea)
  • motorizea
(să)
  • motorizeze
  • motoriza
  • motoriză
  • motorizase
plural I (noi)
  • motorizăm
(să)
  • motorizăm
  • motorizam
  • motorizarăm
  • motorizaserăm
  • motorizasem
a II-a (voi)
  • motorizați
(să)
  • motorizați
  • motorizați
  • motorizarăți
  • motorizaserăți
  • motorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • motorizea
(să)
  • motorizeze
  • motorizau
  • motoriza
  • motorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motorizare

  • 1. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mecanizare

etimologie:

  • vezi motoriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

motoriza

  • 1. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mecaniza

etimologie: