MOSOR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, sb. mosur.

mosor sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare / E: srb mosur, ngr μαύou] 1 Piesă de lemn, de metal, de material plastic etc. de forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară fire de ață, de lână, de sârmă etc. 2 (Pex) Mosor (1) împreună cu firele înfășurate pe el Vz bobină. 3 Piesă la dispozitivul de tragere al tunului. 4 (Reg) Piesă la potângul plugului, pe care se înfășoară lațul. 5 (Reg) Mâner al coarbei de dulgher. 6 (Reg) Vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean, folosit pentru păstrarea cheagului. 7 (Reg) Stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit. 8 (Reg) Ghemotoc de semințe format pe firele de papură. 9 (Reg) Umflătură rotundă și tare pe corpul omului. 10 (Reg; spc) Piele îngroșată pe talpa piciorului Vz bătătură. 11 (Reg) Urmă proeminentă rămasă pe locul unei fracturi la braț sau la picior. 12 (Atm; reg) Omușor. 13 (Reg) Lemn noduros, greu de crăpat. 14 Turn cu cupolă. 15 (Fig; reg) Bărbat tăcut, închis și mofturos.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesă de lemn sau de metal, care are forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sîrmă etc.; p. ext. acest cilindru împreună cu firele înfășurate pe el. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace... și ceva șireturi. SAHIA, N. 92. Cum e fusul, și mosorul ( = cum e munca, așa și sporul). ◊ Fig. Anii treceau... Mosorul vremii se desfășura implacabil. EFTIMIU, N. 126.

MOSOR ~oare n. 1) Piesă, constând dintr-un cilindru de lemn sau de metal (deseori cu capetele în formă de discuri), pe care se înfășoară fire textile sau metalice. 2) Piesa și firul luate în ansamblu. /<turc. masura, sb. mosur

mosor n. mic cilindru de lemn pentru depănat: fuse și mosoare. [Turc. MOSUR].

mosór n., pl. oare (turc. [d. ar.] masura și mosur, pop. masra, sîrb. mosur, ngr. masúri). Bobină, macara, cilindru scurt de lemn orĭ de alt-ceva pe care se înfășoară ață.

mosor s. n., pl. mosoare

mosor s. n., pl. mosoare

mosor s. n., pl. mosoare

mosor (mosoare), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur < arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.

MOSOR automosor (v.).

MOSOR subst. 1. – olt., 1626 (Sd VI 467). 2. + suf. antroponimic -a: Mosora, ard., 1726 (Paș); – olt. (Gorj 113; 16 B IV 482). 3. Mosorea (Cat).

MOSOR s. v. luetă, omușor, uvulă.

MOSOR s. v. bobină.

MOSOR s. bobină, (Mold.) macara.

mosor s. v. LUETĂ. OMUȘOR. UVULĂ.

MOSÓR s. n. 1. Piesă de lemn, de metal, de material plastic etc. de forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară fire de ață, de lînă, de sîrmă etc.; p. e x t. piesa cilindrică împreună cu firele înfășurate pe ea. V. b o b i nă. Cf. ANON. CAR. Șezi acasă de-ți vezi de fuse și mosoare. ISPIRESCU, L. 14. Pentru a urzi, firele trebuiesc învăluite pe mosoare. PAMFILE, I. C. 258. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace, niște sticlărie și ceva șireturi. SAHIA, N. 92. Am venit, mămucâ, să iau un mosor de bumbac, să fac țevi. SADOVEANU, O. VII, 314. Desfăceam de pe un mosor de-acasă o bucată lungă de ață de cînepă. id. ib. IX, 357, cf. id. P. S. 28. Depănarea comportă . . . o mașină de depănat și mosorul sau tubul de carton presat ori de metal. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 67. Răsuceau o funie pe un mosor gros de un cot. CAMIL PETRESCU, O. II, 26. C-am o țîră de fuior, Stă pustie pe mosor. MAT. FOLK. 495. După fus și mosorul. ZANNE, P. V, 307, cf. III, 250. ◊ (Glumeț). Eu sînt Ghindă, vânătorul. . . Care-mpușcă cu mosorul. TEODORESCU, P. P. 123. ◊ F i g. Scoțînd repede la fuioare de fum pe mosoarele nasului. IOVESCU, N. 60. Anii treceau . . . Mosorul vremii se desfășura implacabil. EFTIMIU, N. 126. 2. Piesă la dispozitivul de tragere al tunului. Trăgătorii izbesc mosorul în nodurile curelelor, fulgere în nori de fum, apoi trăsnete asurzitoare. SADOVEANU. O. II. 20. 3. (Regional) Piesă la potîngul plugului, pe care se înfășoară lanțul. Cf. ALR I 894/424, 684. 4. (Regional) Mînerul coarbei de dulgher. Cf. ALR II 6 661/551, 928. 5. (Regional) Vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean (folosit pentru păstrarea cheagului). Cf. CHEST. V 134/15, LEXIC REG. 105. ♦ Stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit (Săliștea de Sus-Viseu de Sus), CHEST. VI 110/23. 6. (Regional) Ghemotoc de semințe format pe firele de papură. Păpurișul cînta. Printre foile lui verzi, întunecate, drepte, ascuțite pe margini ca un cuțit cu două tăiușuri, se deslușeau pe alocuri mosoare ruginii de sămînță. SANDU-ALDEA, U. P. 105, cf. CHIRIȚESCU, GR.252. ♦ Gogoașă de stejar (Toplița). ALR II 6 383/228. 7. (Regional) Umflătură rotundă și tare pe corpul omului; s p e c. piele îngroșată pe talpa piciorului. V. b ă t ă t u r ă. Cf. LB, LM, ALR I 149/51, 249, 289, 308, 361, ALRM I/I h 188, ALR II/I h 77. I s-a făcut un mosor sub piele. MAT. DIALECT. I, 182. ♦ Urmă (proeminentă) rămasă pe locul unei fracturi sau al unei scrîntituri la braț sau la picior. Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 103, LEXIC REG. 105.8. (Anat.; regional) Omușor (2). Cf. ALRM I/I h 48. 9. (Regional) Lemn noduros, greu de crăpat (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. 10. Turn cu cupolă. Din vîrful mosoarelor Cîntă, cîntă doi goloni. ap. TDRG. 11. Fig. (Regional) Bărbat tăcut, închis și mofturos (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. – Pl.: mosoare. – Din scr. mosur, bg. масур, ngr. μασούρι.