Definiția cu ID-ul 503354:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur < arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.