3 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

MOȘMOANE s. f. pl. (Pop.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. – Din moșmoni (derivat regresiv).

MOȘMOANE s. f. pl. (În superstiții) Vrăji, farmece; invocații și mijloace materiale (băuturi, cîrpe etc.) întrebuințate în astfel de practici.

MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din tc. mușmula.

moșmoală sf vz moșmoană1

moșmoană2 sf [At: BASSARABESCU, S. N. 152 / V: ~nde, ~ondii sfp / Pl: ~ne / E: drr moșmoni1] 1-2 (Mun; Olt; lpl) Vrăji, descântece (de dragoste). 3 (Pex) Obiecte descântate de care se folosesc cei care fac vrăji. 4 (Rar) Epitet pentru un om moale, nehotărât.

moșmoană1 sf [At: GOLESCU, Î 80 / V: ~oală, ~mulă, mușmulă / Pl: ~ne / E: tc mușmula] 1 Fruct comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor Si: (reg) mostochină, mișculă (1). 2 (Reg) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape.

moșmoande sfp vz moșmoană2

moșmondii sfp vz moșmoană1

moșmulă sf vz moșmoană1

mușmulă sf vz moșmoană1

MOȘMOANĂ2, moșmoane, s. f. 1. (La pl.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moșmoni (derivat regresiv).

MOȘMOANĂ1, moșmoane, s. f. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. – Din tc. mușmula.

MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. Fructul moșmonului, moale, suculent și bun de mîncat, avînd un gust dulce-acrișor. – Variantă: moșmulă (GOLESCU, Î. 110) s. f.

MOȘMULĂ s. f. v. moșmoană.

MOȘMOANĂ2 ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voință. /v. a se moșmoni

MOȘMOANĂ1 ~e f. Fructul moșmonului. /<turc. mușmula

Ortografice DOOM

moșmoane (vrăji) (pop.) s. f. pl.

moșmoane (vrăji) (pop.) s. f. pl.

moșmoane (vrăji, obiecte) s. f. pl.

moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

moșmoană (fructul moșmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

Sinonime

MOȘMOANĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.

moșmoană s.f. (bot.) <reg.> mișculă, mostochină. Moșmoana este fructul comestibil al moșmonului.

MOȘMOANĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.

Arhaisme și regionalisme

moșmoană1, moșmoane, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moșmonului. 2. varietate de prune.

Tezaur

MOȘMOANĂ1 s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, cu gust dulce-acrișor; (regional) mostochină, mișculă (1). Felurimile de verdețuri . . . sint cu îndestulare; așijderea și poamele . . . moșmule, lămîi, rodii, GOLESCU, Î. 80. Cu vreme și cu paie mușmulele să moaie, pann, P. v. II, 101/6, cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. 2. (Regional) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape (Izbiceni-Corabia). ALR II 6 082/886. – Pl.: moșmoane. – Și: (1) moșmoálă (POLIZU, ALEXI, W., TDRG, PANȚU, PL., CADE), moșmúlă, mușmúlă s. f. – Din tc. mușmula.

MOȘMOANĂ2 s. f. 1. (Prin Munt. și Olt.; la pl.; în superstiții) Vrăji, descîntece (de dragoste) ; p. e x t. obiecte descîntate, de care se folosesc cei care fac vrăji. Tot vinerea se udă cu ape vindecătoare . . . și se fac moșmondii. MUSCEL, 58, cf. 113. Maicâ-mea e vrăjitoare, la disagii la spinare, Pleacă-n sat după moșmoane. MAT. FOLK. 339, cf. CIAUȘANU, V. 2. (Rar) Om moale, nehotărît, molîu. V. m o t o t o l. Un adevărat prefect. . . Știu eu: vouă vă place și v-ați obișnuit cu moșmoanele de pînă acum. BASSARABESCU, S. N. 152. – Pl.: moșmoane. – Și: (1) moșmoánde (RĂDULESCU-CODIN, Î. 350), moșmondii s. f. pl. – Derivat regresiv de la moșmoni1.

Intrare: moșmoane
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • moșmoane
  • moșmoanele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • moșmoane
  • moșmoanelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: moșmoană (fruct)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmoană
  • moșmoana
plural
  • moșmoane
  • moșmoanele
genitiv-dativ singular
  • moșmoane
  • moșmoanei
plural
  • moșmoane
  • moșmoanelor
vocativ singular
  • moșmoană
  • moșmoano
plural
  • moșmoanelor
moșmulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmulă
  • moșmula
plural
  • moșmule
  • moșmulele
genitiv-dativ singular
  • moșmule
  • moșmulei
plural
  • moșmule
  • moșmulelor
vocativ singular —
plural —
moșmondii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moșmoană (om)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmoană
  • moșmoana
plural
  • moșmoane
  • moșmoanele
genitiv-dativ singular
  • moșmoane
  • moșmoanei
plural
  • moșmoane
  • moșmoanelor
vocativ singular
  • moșmoană
  • moșmoano
plural
  • moșmoanelor
moșmoande
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșmoane, moșmoanesubstantiv feminin plural

etimologie:

moșmoană, moșmoanesubstantiv feminin

  • 1. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

moșmoană, moșmoanesubstantiv feminin

  • 1. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.