MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din tc. mușmula.

moșmoană¹ sf [At: GOLESCU, Î 80 / V: ~oală, ~mulă, mușmulă / Pl: ~ne / E: tc mușmula] 1 Fruct comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor Si: (reg) mostochină, mișculă (1). 2 (Reg) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape.

MOȘMOANĂ¹, moșmoane, s. f. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. – Din tc. mușmula.

MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. Fructul moșmonului, moale, suculent și bun de mîncat, avînd un gust dulce-acrișor. – Variantă: moșmulă (GOLESCU, Î. 110) s. f.

MOȘMOANĂ¹ ~e f. Fructul moșmonului. /<turc. mușmula

moșmoală sf vz moșmoană¹

moșmondii sfp vz moșmoană¹

moșmulă sf vz moșmoană¹

mușmulă sf vz moșmoană¹

MOȘMULĂ s. f. v. moșmoană.

moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

moșmoană (fructul moșmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane

MOȘMOANĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.

MOȘMOANĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.

moșmoană¹, moșmoane, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moșmonului. 2. varietate de prune.

MOȘMOANĂ¹ s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, cu gust dulce-acrișor; (regional) mostochină, mișculă (1). Felurimile de verdețuri . . . sint cu îndestulare; așijderea și poamele . . . moșmule, lămîi, rodii, GOLESCU, Î. 80. Cu vreme și cu paie mușmulele să moaie, pann, P. v. II, 101/6, cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. 2. (Regional) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape (Izbiceni-Corabia). ALR II 6 082/886. – Pl.: moșmoane. – Și: (1) moșmoálă (POLIZU, ALEXI, W., TDRG, PANȚU, PL., CADE), moșmúlă, mușmúlă s. f. – Din tc. mușmula.