15 definiții pentru mornăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.

mornăì v. Mold. a mormăi, a vorbi pe nas: răspundea iute și mornăit, cum cer calicii la pod CR. [Onomatopee].

mormăi1 vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni, ~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D. urși) A scoate sunete scurte și joase, specifice speciei Si: (reg) a mormorosi, a murmura. 2 vi (Pex; d. alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului Vz a mârăi, a miorlăi. 3 vi (Reg; d. porumbei) A gânguri. 4 vi (Reg; d. albine și muște) A bâzâi. 5 vi (D. oameni) A scoate sunete neclare pe un ton scăzut sau nazal, a vorbi nedeslușit, pentru a-și manifesta nemulțumirea, indignarea Si: a bombăni, a mârăi, a mogorogi, a mondăni (1), a mormoti, a murmura. 6 vi (Trs; d. copii) A scânci. 7 vt A fredona cu voce scăzută și pe nas. 8 vi (Pex) A protesta.

mormăi2 vt [At: ALR I, 1847/835 / Pzi: mormăi / E: nct] (Reg) A da formă aluatului Si: a soage.

mórmăĭ, mórnăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și mîrîĭ și murmur; rus. murnýkatĭ, a toarce ca pisica; ung. mormolni și mormogni, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de cĭudă. – Și mormoĭ (NPl. Ceaur, 102), mîrnîĭ și mormorosesc. V. borborosesc.

mormorosésc și mórnăĭ, V. mormăĭ.

Intrare: mornăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăie
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăiește
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiesc
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăiești
(să)
  • mornăiești
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăiește
(să)
  • mornăiască
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiască
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)