2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORNĂI vb. IV v. mormăi.

mornăì v. Mold. a mormăi, a vorbi pe nas: răspundea iute și mornăit, cum cer calicii la pod CR. [Onomatopee].

MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăi vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăi vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

mormăi2 vt [At: ALR I, 1847/835 / Pzi: mormăi / E: nct] (Reg) A da formă aluatului Si: a soage.

mormăi1 vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni, ~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D. urși) A scoate sunete scurte și joase, specifice speciei Si: (reg) a mormorosi, a murmura. 2 vi (Pex; d. alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului Vz a mârăi, a miorlăi. 3 vi (Reg; d. porumbei) A gânguri. 4 vi (Reg; d. albine și muște) A bâzâi. 5 vi (D. oameni) A scoate sunete neclare pe un ton scăzut sau nazal, a vorbi nedeslușit, pentru a-și manifesta nemulțumirea, indignarea Si: a bombăni, a mârăi, a mogorogi, a mondăni (1), a mormoti, a murmura. 6 vi (Trs; d. copii) A scânci. 7 vt A fredona cu voce scăzută și pe nas. 8 vi (Pex) A protesta.

MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. 2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. ◊ Tranz. Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. – Prez. ind. și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214). – Variante: mărnăi (CREANGĂ, A. 68), mornăi (MARIAN, O. I 218) vb. IV.

MĂRNĂI vb. IV. v. mormăi.

A MORMĂI mormăi intranz. 1) (despre urși) A scoate sunete scurte și înfundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bodogăni; a mârâi; a boscorodi; a bălmăji. /mor + m(or) + suf. ~ăi

mârnăì v. Mold. a mormăi: încep a mârnăi printre gard CR. [Onomatopee].

mormăì v. 1. a scoate un glas înfundat: ursul mormăe; 2. fig. a-și arăta nemulțumirea prin murmure. [Onomatopee].

mórmăĭ, mórnăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și mîrîĭ și murmur; rus. murnýkatĭ, a toarce ca pisica; ung. mormolni și mormogni, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de cĭudă. – Și mormoĭ (NPl. Ceaur, 102), mîrnîĭ și mormorosesc. V. borborosesc.

mormorosésc și mórnăĭ, V. mormăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mormăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mormăi, 3 mormăie, imperf. 1 mormăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să mormăi, 3 să mormăie

mormăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mormăi, 3 mormăie, imperf. 3 sg. mormăia; conj. prez. 3 să mormăie

mormăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mormăie, imperf. 3 sg. mormăia

mormăi (ind. prez. 1 sg. mormăi, 3 sg. și pl. mormăie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORMĂI vb. a bălmăji, a bÎigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mornăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăie
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăiește
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiesc
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăiești
(să)
  • mornăiești
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăiește
(să)
  • mornăiască
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiască
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
Intrare: mormăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăie
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăiește
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiesc
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăiești
(să)
  • mormăiești
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăiește
(să)
  • mormăiască
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiască
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
murmăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
murăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mormoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mormoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mormăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mârnăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mârnâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mârmăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăie
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăie
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăiește
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiesc
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăiești
(să)
  • mărnăiești
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăiește
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăiește
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiesc
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăiești
(să)
  • mornăiești
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăiește
(să)
  • mornăiască
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiască
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
moroi2 (vb.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mormăi, mormăiverb

  • 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mormorosi
    • format_quote Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106. DLRLC
    • format_quote Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
    • format_quote Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. DLRLC
    • format_quote tranzitiv D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mor + m[or] + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.