18 definiții pentru morișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORÍȘCĂ, moriști, s. f. 1. Mașină agricolă de vânturat cereale. 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârte în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături). ◊ Morișcă de vânt = obiect ornamental, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia. 5. (În sintagma) Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = aparat format dintr-un rotor, cu una sau cu mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -ișcă.

morișcă sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. I, 86 / Pl: ~ști, (rar) ~ște, (reg) ~șchi / E: moară + -ișcă] 1 Moară (1) mică, cu o singură piatră sau roată, pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. Si: (reg) ciutură. 2 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca o ~ A vorbi mult și fără rost, a-i umbla gura ca o moară hodorogită. 3 (Îe) A face (cuiva) ~ (de vânt) în cap (sau în păr, în chică) A răsuci cuiva părul din cap, producându-i o durere vie. 4 (Îae) A trage pe cineva de păr. 5 (Îe) A făcut ~ A murit. 6 (D. un car plin; îe) A face o ~ A se răsturna. 7 (Îe) A ajunge de la moară la ~ A ajunge rău Si: a decădea, a scăpăta. 8 Vânturătoare pentru cereale. 9 (Șîs ~ de vânt) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se așează pe acoperișul unei case, ca ornament, sau în li vezi și pe ogoare, servind ca sperietoare pentru păsările din semănături. 10 Jucărie confecționată dint-un cărăbuș sau alt gândac care face zgomot când zboară, imobilizat cu ajutorul unui ac de mărăcine și lăsat să zbârnâie în aer. 11 (Rar) Râșniță pentru măcinat cafea, piper, pesmet etc. 12 (Reg) Piuliță. 13 Mulinetă. 14 (Reg) Pipotă. 15 Jucărie confecționată din tablă, hârtie etc., înfățișând aripile sau roata unei mori, care se învârtesc la bătaia vântului. 16 (Îs) ~ hidrometrică sau hidraulică Instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă.

MORÍȘCĂ, moriști, s. f. 1. Mașină mică de vânturat grâne. 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârtește în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături). ◊ Morișcă de vânt = obiect de ornament, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia. 5. (În sintagma) Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -ișcă.

MORÍȘCĂ, moriști și moriște, s. f. 1. Mașină de vînturat grîne. Moriști duduiau împrăștiind nori de pleavă, alegînd grăunțele galbene ca aurul. ANGHEL, PR. 82. 2. Mașină mică de măcinat pesmet, cafea, piper etc.; rîșniță. 3. Jucărie de copii înfățișînd aripile, roata unei mori etc. Morișcă de vînt = obiect de ornament care se pune de obicei pe acoperișul caselor și care la bătaia vîntului se rotește în direcția acestuia. Vîntul... șuiera prin moriștele de vînt de pe creasta caselor. SADOVEANU, O. I 387. Morișcă hidraulică = instrument care servește la măsurarea vitezei cursurilor de apă.

MORÍȘCĂ ~ti f. 1) Moară mică de vânt sau apă. * A ajunge de la moară la ~ a sărăci. 2) Mașină mică de vânturat cereale. 3) Râșniță pentru măcinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se așază pe acoperișul caselor (ca ornament) sau se folosește ca sperietoare pentru păsările ce atacă semănăturile. 5) Jucărie care se învârtește cu mâna, producând un sunet caracteristic. [G.-D. moriștii] /moară + suf. ~ișcă

morișcă f. mașină mică de măcinat mai ales cafea, sau de vânturat porumb. [Lit. moară mică].

moríșcă f., pl. șcĭ și șce (sud), ștĭ și ște (nord). Moară mică, maĭ ales ca jucărie p. copiĭ. O pozițiune a bobilor la țintar (V. țintar). Fig. Fam. A face, a trage cuĭva o morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moríșcă (obiect) s. f., g.-d. art. moríștii; pl. moríști

moríșcă s. f., g.-d. art. moríștii; pl. moríști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORÍȘCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vânturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfârlează, (Transilv. și Bucov.) sfârâitoare. (~ pentru copii.) 4. pârâitoare, scârțâitoare, zbârnâitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)

MORÍȘCĂ s. v. mulinetă, pipotă, rânză, râșniță, stomac măcinător.

morișcă s. v. MULINETĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. RÎȘNIȚĂ.

MORIȘCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vînturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfîrlează, (Transilv. și Bucov.) sfîrîitoare. (~ pentru copii.) 4. pîrîitoare, scîrțîitoare, zbîrnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

morișcă (it. raganella; engl. ratchet; fr. crécelle; germ. Ratsche), instrument de percuție* autofon. Construit în întregime din lemn, este format din trei piese: a) un mâner care se termină cu o roată dințată; b) o ramă dreptunghiulară fixată de mâner și c) o lamă flexibilă, cu o extremitate fixată de ramă, iar cealată se sprijină de șanțul roții dințate. Prin rotirea ramei se produce un zgomot, un fel de cârâit. A fost întrebuințată pentru prima dată în Simfonia copiilor atribuită lui J. Haydn sau Leopold Mozart.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură.

a vorbi ca o morișcă / ca o meliță expr. v. a vorbi ca o moară hodorogită / stricată.

morișca de dimineață expr. (intl., înv.) furtul articolelor vestimentare (în special al blănurilor) comis în zorii zilei.

Intrare: morișcă
morișcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morișcă
  • morișca
plural
  • moriști
  • moriștile
genitiv-dativ singular
  • moriști
  • moriștii
plural
  • moriști
  • moriștilor
vocativ singular
plural

morișcă

  • 1. Mașină agricolă de vânturat cereale.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Moriști duduiau împrăștiind nori de pleavă, alegînd grăunțele galbene ca aurul. ANGHEL, PR. 82.
      surse: DLRLC
  • 2. Râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: râșniță
  • 3. Moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârte în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături).
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.1. Morișcă de vânt = obiect ornamental, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vîntul... șuiera prin moriștele de vînt de pe creasta caselor. SADOVEANU, O. I 387.
        surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Morișcă hidrometrică (sau hidraulică) = aparat format dintr-un rotor, cu una sau cu mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Moară + sufix -ișcă.
    surse: DEX '98 DEX '09