morișcă sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. I, 86 / Pl: ~ști, (rar) ~ște, (reg) ~șchi / E: moară + -ișcă] 1 Moară (1) mică, cu o singură piatră sau roată, pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna. Si: (reg) ciutură. 2 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca o ~ A vorbi mult și fără rost, a-i umbla gura ca o moară hodorogită. 3 (Îe) A face (cuiva) ~ (de vânt) în cap (sau în păr, în chică) A răsuci cuiva părul din cap, producându-i o durere vie. 4 (Îae) A trage pe cineva de păr. 5 (Îe) A făcut ~ A murit. 6 (D. un car plin; îe) A face o ~ A se răsturna. 7 (Îe) A ajunge de la moară la ~ A ajunge rău Si: a decădea, a scăpăta. 8 Vânturătoare pentru cereale. 9 (Șîs ~ de vânt) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se așează pe acoperișul unei case, ca ornament, sau în li vezi și pe ogoare, servind ca sperietoare pentru păsările din semănături. 10 Jucărie confecționată dint-un cărăbuș sau alt gândac care face zgomot când zboară, imobilizat cu ajutorul unui ac de mărăcine și lăsat să zbârnâie în aer. 11 (Rar) Râșniță pentru măcinat cafea, piper, pesmet etc. 12 (Reg) Piuliță. 13 Mulinetă. 14 (Reg) Pipotă. 15 Jucărie confecționată din tablă, hârtie etc., înfățișând aripile sau roata unei mori, care se învârtesc la bătaia vântului. 16 (Îs) ~ hidrometrică sau hidraulică Instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se rotește sub acțiunea curentului de apă și servește la măsurarea vitezei unui curs de apă.