2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORDÉNT2 s. m. v. mordant.

MORDÉNT1, mordenți, s. m. (Muz.) Ornament care constă în succesiunea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată și revenirea la aceeași notă reală. – Din it. mordente.

mordent1 sms [At: DN3 / E: it mordente] (Muz) Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa, într-o succesiune rapidă, trei note.

mordent2, ~ă a vz mordant

MORDÉNT s.m. (Muz.) Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa într-o succesiune rapidă, trei note. [< it. mordente].

MORDÉNT s. m. (muz.) ornament (~~) care indică necesitatea de a se executa, într-o succesiune rapidă, trei note. (< it. mordente)

MORDÁNT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Livr.) Mușcător, caustic. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. 3. S. m. Mordent. [Var.: mordént s. m.] – Din fr. mordant.

MORDÁNT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar; despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. [Var.: mordént s. m.] – Din fr. mordant.

MORDÁNT, mordanți, s. m. 1. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile, avînd afinitate atît pentru fibre cît și pentru materia colorantă. 2. (Muz.) Ornament format din succesiunea rapidă a notei obișnuite și secunda inferioară sau superioară, alterată sau nu

MORDÁNT s.m. Substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe țesături. [< fr. mordant].

MORDÁNT, -Ă I. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb. II. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile. (< fr. mordant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mordént (ornament în muzică) s. m., pl. mordénți

mordánt1 (livr.) adj. m., pl. mordánți; f. mordántă, pl. mordánte

*mordánt2 (substanță) s. m., pl. mordánți

mordánt adj. m., s. m., pl. mordánți; f. sg. mordántă, pl. mordánte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MORDÉNT (< fr.) s. m. (MUZ.) Ornament care constă în succesiunea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată (superioară sau inferioară) și revenirea la aceeași notă reală (m. superior sau inferior, m. simplu sau dublu).

Intrare: mordent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mordent
  • mordentul
  • mordentu‑
plural
  • mordenți
  • mordenții
genitiv-dativ singular
  • mordent
  • mordentului
plural
  • mordenți
  • mordenților
vocativ singular
plural
Intrare: mordant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mordent
  • mordentul
  • mordentu‑
plural
  • mordenți
  • mordenții
genitiv-dativ singular
  • mordent
  • mordentului
plural
  • mordenți
  • mordenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mordent

  • 1. muzică Ornament care constă în succesiunea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată și revenirea la aceeași notă reală.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa într-o succesiune rapidă, trei note.
    surse: DN

etimologie:

mordant mordent

etimologie: