MORDANT, -Ă adj., s. m. I. Adj. (Rar, despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril determinat. Critica însă se declară în contra notelor mordante introduse în cîteva fraze dintr-această arie. FILIMON, O. II, 266. 2. S. m. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile. Rezistența [firului de lînă] după vopsire cu coloranți cu mordanți. . . a scăzut. IONESCU-MUSCEL, FIL. 406, cf. id. ȚES. 51. ◊ (Adjectival) Coloranți mordanți (alaun, crom etc.). NOM. MIN. I, 209. – Pl.: mordanți, -te. – Și: (rar) mordént, -ă adj. TIM. POPOVICI, D. M. – Din fr. mordant. – Mordent < it. mordente.