MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Livr.) Mușcător, caustic. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. 3. S. m. Mordent. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.

mordant, ~ă [At: FILIMON, O. II, 266 / V: ~dent / Pl: ~nți, ~e / E: fr mordant] 1 a (Rar; d. note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2-3 sm, a (Substanță) care fixează vopselele pe fibrele textile.

MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar; despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.

MORDANT, mordanți, s. m. 1. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile, avînd afinitate atît pentru fibre cît și pentru materia colorantă. 2. (Muz.) Ornament format din succesiunea rapidă a notei obișnuite și secunda inferioară sau superioară, alterată sau nu

MORDANT s.m. Substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe țesături. [< fr. mordant].

MORDANT, -Ă I. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb. II. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile. (< fr. mordant)

MORDENT² s. m. v. mordant.

MORDENT s. m. v. mordant.

mordant² (substanță) s. m., pl. mordanți

*mordant² (substanță) s. m., pl. mordanți

mordant adj. m., s. m., pl. mordanți; f. sg. mordantă, pl. mordante