28 de definiții pentru morcov

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.

morcov sm [At: 1808 IORGA, S. D. VIII, 44 / V: (reg) mâr~, ~oa sf ~ob, ~od, ~oi, ~on, ~ă sf ~oz, ~cur, ~cuv, murcoi, mur~ / Pl: ~i, (reg) ~e sn / E: bg морков] 1 Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină groasă, în formă de con, de culoare galbenă roșiatică, cu gust dulce, este întrebuințată în alimentație Si: (reg) moroc, mure (Daucus carota sativa). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp, ~-galben,~-sălbatic Rușinea-fetei (Daucus carota). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-deal Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; reg; îc) ~-porcesc Nap porcesc (Helianthus tuberosus). 5 (Îf morcovă; îc) ~-vadelelor Mutătoare (Bryonia alba). 6 (Îc) ~i-albi Cartofi (Solanum tuberosum). 7 (Arg) Fiecare dintre bornele fixate pe marginea unei șosele.

MORCOV, morcovi, s. m. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică, cu gust dulce, plăcut, întrebuințată în alimentație (Daucus carota). Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov. RETEGANUL, P. V 34.

MORCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov

morcov m. plantă culinară a cării rădăcină cărnoasă constitue o excelentă legumă (Daucus carota). [Bulg. MORKOV].

mórcov m. (bg. rut. mórkov, rus. morkóv, pol. marchew, litv. morkas, ung. murok, morkony, merköce, d. vgerm. morahá, morehá, morha, ngerm. möhre). O plantă umbeliferă a căreĭ rădăcină (roșie, cărămizie, cărnoasă, în formă de con foarte lung) e o excelentă legumă (dáucus caróta). V. pătrunjel, păstîrnac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.

MORCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

morcov (morcovi), s. m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s. f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÓRCOV (< bg.) s. m. Gen de plante erbacee, anuale, bienale, perene din familia umbeliferelor, cu rădăcina îngroșată, de culoare galbenă-roșcată, suculentă, bogată în vitamina A, folosită în alimentație (Daucus carota). Se cunosc peste 60 de specii, răspândite în S Europei, Africa, Australia, America. M. este de cultură o plantă legumicolă, al cărei rizocarpi conțin zaharuri, vitaminele B, PP și caroten. Întreaga plantă are proprietăți de tonic, remineralizant, întărește imunitatea, stimulează creșterea, reglează funcția intestinală etc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

morcov, morcovi s. m. 1. teamă, frică, spaimă. 2. supărare. 3. bornă kilometrică. 4. penis.

a avea un morcov / morcovi expr. 1. a-i fi frică. 2. a avea emoții. 3. a fi supărat.

a-i intra (cuiva) un morcov / morcovul expr. a avea emoții; a-i fi frică.

Intrare: morcov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcov
  • morcovul
  • morcovu‑
plural
  • morcovi
  • morcovii
genitiv-dativ singular
  • morcov
  • morcovului
plural
  • morcovi
  • morcovilor
vocativ singular
plural
mârcov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
murcov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
murcoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcoz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcob
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcoavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
morcovă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morcov, morcovisubstantiv masculin

  • 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moroc mure diminutive: morcovel
    • format_quote Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt ca pe un morcov. RETEGANUL, P. V 34. DLRLC
  • 2. argou; argotic familiar Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.