opțiuni
  • info

13 definiții pentru moralizator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALIZATOR, -OARE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.

MORALIZATOR, -OARE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.

moralizator, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr moralisateur] 1 Care contribuie la formarea unei atmosfere morale2 (1) Si: educativ. 2 Care contribuie la răspândirea moralei (1). 3 Care dă învățături morale2 (1) Si: educativ, moral2 (5). 4 (Prt) Care propovăduiește cu ostentație principiile morale2 (1).

MORALIZATOR, -OARE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie, care ajută la crearea unei atmosfere morale; educativ. Analiza însemnătății sociale, educatoare, moralizatoare a lucrării artistice. GHEREA, ST. CR. I 44.

MORALIZATOR, -OARE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].

MORALIZATOR, -OARE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur)

MORALIZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care moralizează. Ton ~. Roman ~. 3) și substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentație principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur

moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală.

*moralizatór, -oáre adj. Care moralizează: carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră: tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moralizator adj. m., s. m., pl. moralizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moralizatoare

moralizator adj. m., s. m., pl. moralizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moralizatoare

moralizator adj. m., s. m., moralizatori; f. sg. și pl. moralizatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORALIZATOR adj. 1. moral, moralizant, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~oare.) 2. v. educativ.

MORALIZATOR adj. 1. moral, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~. ) 2. educativ, instructiv, (înv.) învățător. (O scriere cu conținut ~.)

Intrare: moralizator
moralizator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralizator
  • moralizatorul
  • moralizatoru‑
  • moralizatoare
  • moralizatoarea
plural
  • moralizatori
  • moralizatorii
  • moralizatoare
  • moralizatoarele
genitiv-dativ singular
  • moralizator
  • moralizatorului
  • moralizatoare
  • moralizatoarei
plural
  • moralizatori
  • moralizatorilor
  • moralizatoare
  • moralizatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moralizator, moralizatoareadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.