2 intrări

15 definiții

MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea în trecut în Țările Române pe mori. – V. morări.

MORĂRÍT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori. – V. morări.

MORĂRÍT n. 1) Operație de măcinare a cerealelor. 2) Ocupația morarului; meseria de morar. /v. a morări

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORARÍT s. n. 1. Ocupația, meseria morarului. Trăiește din morărit. ♦ Operația de măcinare a cerealelor sau a altor materiale. 2. (Învechit) Impozit pe mori (introdus la noi în secolul al XVIII-lea).

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.

morărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 să morăreáscă

morărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. morăreáscă

A MORĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de morar. /Din morar

2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: morări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) morări morărire morărit morărind singular plural
morărește morăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) morăresc (să) morăresc morăream morării morărisem
a II-a (tu) morărești (să) morărești morăreai morăriși morăriseși
a III-a (el, ea) morărește (să) morărească morărea morări morărise
plural I (noi) morărim (să) morărim morăream morărirăm morăriserăm, morărisem*
a II-a (voi) morăriți (să) morăriți morăreați morărirăți morăriserăți, morăriseți*
a III-a (ei, ele) morăresc (să) morărească morăreau morări morăriseră
Intrare: morărit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular morărit morăritul
plural
genitiv-dativ singular morărit morăritului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)