MORĂRIT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea în trecut în Țările Române pe mori. – V. morări.

morărit sn [At: NECULCE, ap. LET. 304 / Pl: ~uri / E: morări] 1 Meserie a morarului¹ Si: (rar) morărie. 2 (Înv) Impozit care se percepea pe mori (1). 3-4 Operație de măcinare (a cerealelor sau) a altor materiale. 5 Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc.

MORĂRIT s. n. 1. Meseria morarului; morărie. 2. Operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale). ♦ Ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc. 3. Impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori. – V. morări.

MORĂRIT n. 1) Operație de măcinare a cerealelor. 2) Ocupația morarului; meseria de morar. /v. a morări

MORARIT s. n. 1. Ocupația, meseria morarului. Trăiește din morărit. ♦ Operația de măcinare a cerealelor sau a altor materiale. 2. (Învechit) Impozit pe mori (introdus la noi în secolul al XVIII-lea).

morărit s. n.

morărit s. n.

morărit s. n.

MORĂRIT s. morărie.

MORĂRIT s. morărie.

MORĂRÍT s. n. 1. Ocupația, meseria morarului¹ (I 1); (rar) morărie. Cf. DM. 2. Impozit care se percepea pe mori (1). Au mai scădzut și desetina. . . și au rădicat țigănăritul și morăritul și prisăcăritul și cîrcimăritul, care le scornisâ Mihai Vodă. NECULCE, L. 304. Scos-au morărit, de toată moara cîte 2 ug[hi]. AMIRAS, LET. III, 131/11. Mai ia pe fiecare an cîte douăzeci de galbeni morărit de la morile de pe Siret. BUL. COM. IST. V, 154, cf. CADE, DM. - Pl.: (2) morărituri. – V. morări.