montant

  • 1. Ridicat în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX adjectiv sinonime: ascendent înalt înălțat un exemplu
    exemple
    • Mișcare montantă.
      surse: NODEX
  • 2. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN substantiv masculin sinonime: balustru
  • 3. Pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș.
    surse: MDN '00 substantiv masculin
  • 4. Bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul.
    surse: MDN '00 substantiv masculin
    • 4.1. Element de rezistență a celulei unui avion.
      surse: DN

etimologie:

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONTANT organ rigid în formă de bară asigurând rezistența celulei unei aeronave. Montantul leagă între ele aripile unui biplan sau aripa și fuzelajul unui avion ori aripa și bara de comandă ale deltaplanului.

Intrare: montant
montant (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular montant montantul montantă montanta
plural montanți montanții montante montantele
genitiv-dativ singular montant montantului montante montantei
plural montanți montanților montante montantelor
vocativ singular
plural
montant (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular montant montantul
plural montanți montanții
genitiv-dativ singular montant montantului
plural montanți montanților
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant.

MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant.

MONTÁNT, montanți, s. m. Bară verticală sau stîlp vertical.

montánt2 s. m., pl. montánți

montánt1 adj. m., pl. montánți; f. montántă, pl. montánte

montánt adj. m., s. m., pl. montánți; f. sg. montántă, pl. montánte

MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălțat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistență a celulei unui avion. [< fr. montant].

MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susținere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistență a fuzelajului. (< fr. montant)

MONTÁNT ~tă (~ți, ~te) rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mișcare ~tă. /<fr. montant