MONTANT, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Bară verticală sau stîlp vertical (folosite în construcții). 2 suporți. . . sînt construiți din doi montanți de lemn tare. ENC. TEHN. I, 324. Suportul port-cuțit [al rabotezei] este fixat la o traversă . . . care alunecă în sus și în jos pe doi montanți. IOANOVICI, TEHN. 325. 2. Adj. (Franțuzism) Ridicat în sus; p. e x t. înalt. Guler montant. – Pl.: montanți, -te. – Din fr. montant.