13 definiții pentru monstruozitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦ Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [Pr.: -stru-o-] – Din fr. monstruosité.

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦ Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [Pr.: -stru-o-] – Din fr. monstruosité.

monstruozitate sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 731 / P: ~stru-o~ / Pl: ~tăți / E: fr monstruosité] 1 Ceea ce este ieșit din comun, anormal ca aspect, proporții etc., producând o impresie neplăcută, repulsie, groază etc. 2 Ceea ce este îngrozitor, oribil sau revoltător.

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. 1. Faptul de a fi monstruos, ceea ce este monstruos. Monstruozitate morală. 2. Grozăvie, cruzime. Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122.

MONSTRUOZITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este monstruos. ♦ Ceea ce produce groază, repulsie. 2. Grozăvie, neomenie, cruzime. [Pron. -stru-o-. / cf. fr. monstruosité].

MONSTRUOZITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie. 2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime. (< fr. monstruosité)

MONSTRUOZITÁTE ~ăți f. Caracter monstruos; spirit de monstru. [Sil. -stru-o-] /<fr. monstruosité

monstruozitate f. 1. caracterul celui monstruos; 2. lucru monstruos.

*monstruozitáte f. (d. monstruos). Caracteru de a fi monstruos: monstruozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monstruozitate (-stru-o-) s. f., g.-d. art. monstruozității; (fapte) pl. monstruozități

monstruozitáte s. f. (sil. -stru-o-), g.-d. art. monstruozității, pl. monstruozități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONSTRUOZITÁTE s. 1. v. monstru. 2. v. grozăvie.

MONSTRUOZITATE s. 1. hidoșenie, monstru, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (O ~ de om.) 2. grozăvie, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.)

Intrare: monstruozitate
monstruozitate substantiv feminin
  • silabație: mon-stru-o- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monstruozitate
  • monstruozitatea
plural
  • monstruozități
  • monstruozitățile
genitiv-dativ singular
  • monstruozități
  • monstruozității
plural
  • monstruozități
  • monstruozităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monstruozitate, monstruozitățisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Monstruozitate morală. DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce produce groază, repulsie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.