10 definiții pentru monsenior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu acordat în Occident principilor din familiile domnitoare, cardinalilor și altor înalți prelați; persoană cu acest titlu. – Din fr. monseigneur.

monsenior sm [At: FILIMON, O. I 312 / V: (înv) ~sin~ / Pl: ~i / E: fr monseigneur, it monsignore] 1 Titlu care se dădea în epoca feudală nobililor din Apus. 2 Titlu onorific dat unor membri ai clerului catolic. 3-4 Persoană care avea sau are titlul de monsenior (1-2).

MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.

MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în epoca feudală nobililor (mai ales în Apus); titlu onorific dat unor prelați catolici.

MONSENIÓR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

MONSENIÓR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. titlu dat unor prelați ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)

*monsenĭór m. (fr. monseigneur, d. mon, al meŭ, și seigneur, senior). Titlu onorific dat în Francia principilor, episcopilor și altor persoane ilustre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monseniór (-nior) s. m., pl. monsenióri

monseniór s. m. (sil. -nior), pl. monsenióri

Intrare: monsenior
  • silabație: mon-se-nior info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monsenior
  • monseniorul
  • monsenioru‑
plural
  • monseniori
  • monseniorii
genitiv-dativ singular
  • monsenior
  • monseniorului
plural
  • monseniori
  • monseniorilor
vocativ singular
  • monseniorule
  • monseniore
plural
  • monseniorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monsenior

  • 1. Titlu acordat în Occident principilor din familiile domnitoare, cardinalilor și altor înalți prelați; persoană cu acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: