14 definiții pentru monoteism
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOTEISM s. n. (Bis.) Credința într-o divinitate unică și distinctă de lume. – Din fr. monothéisme.
monoteism sn [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~e / E: fr monothéisme] Credință într-o singură divinitate, caracteristică mai multor religii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOTEISM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MONOTEISM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOTEISM s.n. Religie care recunoaște existența unei singure divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. monothéisme, cf. gr. monos – unic, theos – zeu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOTEISM s. n. formă de religie care recunoaște existența unei singure divinități. (< fr. monothéisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONOTEISM n. (în opoziție cu politeism) Credință religioasă în existența unei singure zeități. /<fr. monothéisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monoteism n. adorațiunea unui singur D-zeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*monoteízm n. (mono- și teizm). Credința într’un singur Dumnezeŭ. V. politeizm, idolatrie, păgînizm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monoteism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
monoteism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monoteism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monoteism.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MONOTEÍSM (< fr. {i}; {s} mono- + gr. theos „zeu”) s. n. (REL.) Credința într-o divinitate unică, excluzând, în opoziție cu politeismul, existența altor divinități și, distinctă de lume, în opoziție cu panteismul. Din iudaism, m. a fost preluat de creștinism, iar de la acestea două, de islamism.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
monoteismsubstantiv neutru
- 1. Credința într-o divinitate unică și distinctă de lume. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- monothéisme DEX '09 DEX '98 DN