13 definiții pentru monosilabic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.

MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.

monosilabic, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monosyllabique] 1 a (D. cuvinte) Care este format dintr-o singură silabă. 2 av (Îe) A vorbi (sau a răspunde) ~ A vorbi sau a răspunde cu monosilabe (3). 3 a (D. limbi) Format în majoritate din cuvinte cu o singură silabă.

MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -e, adj. Care are o singură silabă, format din monosilabe. Cuvînt monosilabic. Limbă monosilabică.În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154.

MONOSILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].

MONOSILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)

MONOSILÁBIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilab. 2) (despre limbi) Care conține, mai ales, cuvinte cu o singură silabă. /<fr. monosyllabique

*monosilábic, -ă adj. (mono- și silabic). Adv. Pin monosilabe: a te exprima monosilabic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monosilábic adj. m., pl. monosilábici; f. monosilábică, pl. monosilábice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONOSILÁBIC adj. (LINGV.) monosilab, (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvânt ~.)

MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab. (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvînt ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOSILÁBIC, -Ă adj. (cf. fr. monosyllabique): în sintagma cuvânt monosilabic (v.).

Intrare: monosilabic
monosilabic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monosilabic
  • monosilabicul
  • monosilabicu‑
  • monosilabică
  • monosilabica
plural
  • monosilabici
  • monosilabicii
  • monosilabice
  • monosilabicele
genitiv-dativ singular
  • monosilabic
  • monosilabicului
  • monosilabice
  • monosilabicei
plural
  • monosilabici
  • monosilabicilor
  • monosilabice
  • monosilabicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monosilabic

  • 1. Care are o singură silabă; format din monosilabe.
    exemple
    • Cuvânt monosilabic. Limbă monosilabică.
      surse: DLRLC
    • În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: