opțiuni
  • info

14 definiții pentru monosilabic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.

MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.

monosilabic, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monosyllabique] 1 a (D. cuvinte) Care este format dintr-o singură silabă. 2 av (Îe) A vorbi (sau a răspunde) ~ A vorbi sau a răspunde cu monosilabe (3). 3 a (D. limbi) Format în majoritate din cuvinte cu o singură silabă.

MONOSILABIC, -Ă, monosilabici, -e, adj. Care are o singură silabă, format din monosilabe. Cuvînt monosilabic. Limbă monosilabică. ▭ În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154.

MONOSILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].

MONOSILABIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)

MONOSILABIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilab. 2) (despre limbi) Care conține, mai ales, cuvinte cu o singură silabă. /<fr. monosyllabique

monosilabic a. compus din monosilabe.

*monosilábic, -ă adj. (mono- și silabic). Adv. Pin monosilabe: a te exprima monosilabic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monosilabic adj. m. (termen ~), pl. monosilabici; f. monosilabică (particulă ~), pl. monosilabice

monosilabic adj. m., pl. monosilabici; f. monosilabică, pl. monosilabice

monosilabic adj. → silabic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab, (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvânt ~.)

MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab. (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvînt ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOSILABIC, -Ă adj. (cf. fr. monosyllabique): în sintagma cuvânt monosilabic (v.).

Intrare: monosilabic
monosilabic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monosilabic
  • monosilabicul
  • monosilabicu‑
  • monosilabică
  • monosilabica
plural
  • monosilabici
  • monosilabicii
  • monosilabice
  • monosilabicele
genitiv-dativ singular
  • monosilabic
  • monosilabicului
  • monosilabice
  • monosilabicei
plural
  • monosilabici
  • monosilabicilor
  • monosilabice
  • monosilabicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monosilabic, monosilabicăadjectiv

  • 1. Care are o singură silabă; format din monosilabe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: monosilab unisilab unisilabic
    • format_quote Cuvânt monosilabic. Limbă monosilabică. DLRLC
    • format_quote În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. L. 154. DLRLC
    • 1.1. (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.