2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFTONGÁT, -Ă, monoftongați, -te, adj. (Despre diftongi) Care este redus la o singură vocală. – V. monoftonga.

MONOFTONGÁT, -Ă, monoftongați, -te, adj. (Despre diftongi) Care este redus la o singură vocală. – V. monoftonga.

monoftongat, ~ă a [At: VARLAAM – SADOVEANU, 352 / Pl: ~ați, ~e / E: monoftonga] (D. diftongi) Care este redus la o singură vocală.

MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.

MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.

monoftonga vr [At: SCL 1954, 343 / Pzi: ~ghea / E: fr monophtonguer] (D. diftongi) A se reduce la o singură vocală.

MONOFTONGÁ, monoftonghez, vb. I. Tranz. A reduce un diftong la un sunet simplu.

MONOFTONGÁ vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer].

MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)

A SE MONOFTONGÁ pers. 3 se ~gheáză intranz. (despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. /<fr. monophtonguer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!monoftongá (a se ~) (-nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftongheáză

monoftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. monoftonghéz, 3 sg. și pl. monoftongheáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOFTONGÁT, -Ă adj. (< monoftongá < fr. monophtonguer): în sintagma diftong monoftongat (v.).

Intrare: monoftongat
monoftongat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoftongat
  • monoftongatul
  • monoftongatu‑
  • monoftonga
  • monoftongata
plural
  • monoftongați
  • monoftongații
  • monoftongate
  • monoftongatele
genitiv-dativ singular
  • monoftongat
  • monoftongatului
  • monoftongate
  • monoftongatei
plural
  • monoftongați
  • monoftongaților
  • monoftongate
  • monoftongatelor
vocativ singular
plural
Intrare: monoftonga
  • silabație: mo-nof-ton-ga, mo-no-fton-ga info
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monoftonga
  • monoftongare
  • monoftongat
  • monoftongatu‑
  • monoftongând
  • monoftongându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • monoftonghea
(să)
  • monoftongheze
  • monoftonga
  • monoftongă
  • monoftongase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • monoftonghea
(să)
  • monoftongheze
  • monoftongau
  • monoftonga
  • monoftongaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monoftongat

  • 1. (Despre diftongi) Care este redus la o singură vocală.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi monoftonga
    surse: DEX '98 DEX '09

monoftonga

  • 1. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: