Definiția cu ID-ul 1338341:
Tezaur
MONOFTONGÁT, -Ă adj. (Despre diftongi) Care este redus la o singură vocală. Eminescu întrebuințează în mod consecvent forme cu „ea” monoftongat. VARLAAM-SADOVEANU, 352. – Pl.: monoftongați, -te. – V. monoftonga.
MONOFTONGÁT, -Ă adj. (Despre diftongi) Care este redus la o singură vocală. Eminescu întrebuințează în mod consecvent forme cu „ea” monoftongat. VARLAAM-SADOVEANU, 352. – Pl.: monoftongați, -te. – V. monoftonga.