monarhic, ~ă a [At: GOLESCU, E. 249/16 / V: (înv) ~rșic / E: fr monarchique, ger monarchisch] 1-2 Care aparține (monarhului (1) sau) monarhiei Si: (înv) monarhicesc (1-2), monarșesc (1-2). 3-4 Care se referă (la monarh (1) sau) la monarhie Si: (înv) monarhicesc (3-4), monarșesc (3-4). 5 (Fig) Care aparține stăpânului Si: (înv) monarhicesc (5), monarșesc (5).

MONARHIC, -Ă, monarhici, -e, adj. Relativ la monarhie; (despre idei, grupări, partide etc.) care acceptă și susține monarhia ca formă de guvernămînt.

MONARHIC, -Ă adj. Referitor la monarh sau la monarhie; de monarhie; susținător, partizan al monarhiei. [Cf. fr. monarchique].

MONARHIC, -Ă adj. 1. referitor la monarh(ie). 2. susținător al monarhiei. (< fr. monarchique, germ. monarchisch)

MONARHIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de monarhie; propriu monarhiei. Guvernare ~că. /<fr. monarchique, germ. monarchisch

monarhic a. ce ține de o monarhie.

*monárhic, -ă adj. (vgr. monarhikós. V. an-arhic). De monarh, al monarhiiĭ: puterea monarhică. Adv. Din punct de vedere monarhic.

monarșic, ~ă a vz monarhic

monarhic adj. m., pl. monarhici; f. monarhică, pl. monarhice

monarhic adj. m., pl. monarhici; f. monarhică, pl. monarhice

monarhic adj. m., pl. monarhici; f. sg. monarhică, pl. monarhice

MONARHIC adj. (POL.) (înv.) maiestatic, monarhicesc. (Regim ~.)

MONARHIC adj. (POLITICĂ) (înv.) maiestatic, monarhicesc. (Regim ~.)

MONARHIC, -Ă .adj.. Care aparține monarhului sau monarhiei, care se referă la monarh sau la monarhie; (învechit) monarhicesc, monarșesc. Cînd îngrijirea cîrmuirii să dă numai la un om supus la legi, să numește monarhie sau stâpînire monarhică, adecă singuratică. GOLESCU, E. 249/16. Forma guvernului acestui stat nou să fie monarhică. CR (1829), 43¹/11, cf. VALIAN, NEGULICI. El aduse cu sine principiul monarhic al ocîrmuirei sub voievozi. XENOPOL, I. R. III, 47. Abuzurile lacome și egoiste ale regimului monarhic francez n-au cunoscut nici o margine. RALEA, F. 40. Ideea franceză de progres se formulează, încă de la început, ca o protestare. . . contra religiei și a absolutismului monarhic. id. ib. 158. Își manifestase în repetate rînduri și violent împotrivirea față de anacronicul regim monarhic, GL 1957, nr. 198, 7/5. Cei de astăzi. . . au doborît stăpînirea exploatatorilor și tirania monarhică. SCÎNTEIA, 1957, nr. 4100. ◊ F i g. [Privești] în stupul cu albine stăpînirea monarșică. CONACHI, P. 298. – Și: (învechit) monárșic, -ă adj. – Din fr. monarchique, germ. monarchisch.