MONAC, -Ă s. m. și f. v. monah.

MONAH, -Ă, monahi, -e, s. m. și f. Călugăr. [Var.: monac, -ă s. m. și f.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

monah, ~ă smf [At: (a. 1632) GCR I, 78/1 / V: ~ac / Pl: ~i, (înv) ~achi, ~aci, ~ași, ~e / E: slv монaχъ, ngr μοναχός] 1 Persoană care face parte dintr-o comunitate mănăstirească, de obicei, fără a avea atribuții preoțești Si: călugăr. 2 (Înv) Pustnic.

monahie¹ sf [At: (a. 1851) ap. TDRG / Pl: ~ii / E: slv монaχиa, ngr μοναχή] Călugăriță.

monahie² sfs [At: COSTINESCU / E: monah + -ie] (Rar) 1-2 Monahism (1-2).

MONAH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monac s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

MONAH, monahi, s. m. Călugăr. Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate, SADOVEANU, B. 69. Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene Se mișc’ în line păsuri Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. Variantă: monac (CREANGĂ, A. 78) s. m.

MONAHIE², monahii, s. f. Călugăriță. Soru-mea și cumnatu-meu vor să mă trimeată la... mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M. C. 63. Jalnica lor mumă, Efrosina monahia. ODOBESCU, S. I 427.

MONAHIE¹, monahii, s. f. (Rar) Călugărie, monahism.

MONAH ~i m. Bărbat care, prin legământ, duce o viață de ascet și trăiește într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos

MONAHIE ~i f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi

monah m. călugăr: monahii cunoscătorii vieții pământene EM.

monáh, -ă s. (ngr. și vgr. mónahos, solitar, d. monos, singur; lat. mónachus, it. mónaco, fr. moine [din *móneco, *mónego, *moneo, monio, monie, moine], sp. pg. monje, monja. V. mînăstire). Călugăr simplu. V. ieromonah.

monahíe f. (vsl. monahiĭa, bg. monahinĭa, d. ngr. monahi, fem. d. mónahos, monah). Monahă, călugăriță (în stil oficial).

monah s. m., pl. monahi

monahie s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile (desp. -hi-i-)

monah s. m., pl. monahi

monahie s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile

monah s. m., pl. monahi

monahie (monahism, călugăriță) s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile

monah, -hi.

monah (monahi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje. – Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie).

MONAH s. v. călugăr.

MONAH s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

MONAHIE s. v. călugărie, monahism.

MONAHIE s. v. călugăriță.

monah s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU.

MONAH s. (BIS.) călugăr, părinte.

MONAHIE s. (BIS.) călugăriță, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

monahie s. v. CĂLUGĂRIE. MONAHISM.

MONÁH, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care face parte dintr-o comunitate mănăstirească (de obicei fără a avea atribuții preoțești); călugăr, călugăriță. Marele Ioan, pre poreclă Zunara, ce-au fost monah, ce să zic(e) călugăr (a. 1632). GCR I, 78/1. Arhiereii și preoții, diaconii și. . . monașii (a. 1742). id. ib. II, 32/9. S-au judecat de față preutul Ioniță din Deleni cu Vîrlan Nour, monah din Nadeșa (a. 1760). URICARIUL, XVII, 265, cf. X, 74. Săvîrșind cartea aceasta cătră monași, cuviosul părintele nostru Ioan scrie (a. 1765). CAT. MAN. I, 366. Gîndacii, cei ce fac mătasa . . . s-au. adus în Europa . . . prin niște monaci. ECONOMIA, 208/19. După vreo cîteva zile au început monahul a se rădica. . . ca au trecut lungoarea. ȚICHINDEAL, F. 215/21. A vînd el nevoie a creștina pe cumani, care lucrare o și întreprinse prin monahii dominicani. ASACHI, S. L. II, 47. Cum te măi simți, frate Paisie ? Îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I, 160, cf. 213. Nu aveam decît pe un unchi, ce se afla monah în această monastire. FILIMON, O. I, 311. Cîțiva monași de acolo veniră în țeara Românească. ODOBESCU, S. I, 432. Se mișcă-n line păsuri, Ducînd la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene. EMINESCU, O. I, 92. [Popa] pomenește la hurtă: pe monachi și ieromonachi, pe stariți, pe mitropoliți. CREANGĂ, A. 78. Își făcea biata femeie rugăciunile în haină de monahă de rînd. ap. CADE. Vlad Călugărul, numit așa fiindcă fusese călugăr în tinerețe, purta din călugărie numele de monahul Pahomie. XENOPOL, I. R. IV, 140. Drept să-ți spun, mă tem de una ca asta, fiind părintele mitropolit Veniamin un monah milostiv. SADOVEANU, O. VII, 350. Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate. id. ib. X, 547. Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7, cf. 73, ALRM II/I h 237. ♦ (Învechit) Pustnic, sihastru. Cînd eram monah lăcuind în pustie. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 102^r/19. – Pl.: monahi și (învechit) monachi, monaci, monași. – Din slavonul монaχъ, ngr. μοναχός.

MONAHÍE² s. f. (Rar) Monahism (1). – Cf. COSTINESCU, DL, DM. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE¹ s. f. Călugăriță. Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa mănăstirea și la alta a se strămuta (a. 1851). ap. TDRG. Pe cîteșitrei, trupuri acum neînsuflețite, jalnica lor mumă, Eufrosina monahia, i-a strămutat în monăstirea Snagovul. ODOBESCU, S. I, 427. Vor să mă trimeată. . . la mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M C. 63. Vru să afle încă o dată numele mănăstirii de monahii, unde era închisă domnița Catrina. id. o. X, 326, cf. IX, 189. – Pl.: monahii. – Din v. sl. монaχиa, ngr. μοναχή.