15 definiții pentru monah monac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÁH, -Ă, monahi, -e, s. m. și f. Călugăr. [Var.: monác, -ă s. m. și f.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

MONÁH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monác s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.

MONÁH, monahi, s. m. Călugăr. Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate, SADOVEANU, B. 69. Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene Se mișc’ în line păsuri Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. Variantă: monác (CREANGĂ, A. 78) s. m.

MONÁH ~i m. Bărbat care, prin legământ, duce o viață de ascet și trăiește într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos

monah m. călugăr: monahii cunoscătorii vieții pământene EM.

monáh, -ă s. (ngr. și vgr. mónahos, solitar, d. monos, singur; lat. mónachus, it. mónaco, fr. moine [din *móneco, *mónego, *moneo, monio, monie, moine], sp. pg. monje, monja. V. mînăstire). Călugăr simplu. V. ieromonah.

MONÁC, -Ă s. m. și f. v. monah.

MONÁC s. m. v. monah.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONÁH s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

monah s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU.

MONAH s. (BIS.) călugăr, părinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monáh (monáhi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje.Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie).

Intrare: monah
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monah
  • monahul
  • monahu‑
plural
  • monahi
  • monahii
genitiv-dativ singular
  • monah
  • monahului
plural
  • monahi
  • monahilor
vocativ singular
  • monahule
  • monahe
plural
  • monahilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monac
  • monacul
  • monacu‑
plural
  • monaci
  • monacii
genitiv-dativ singular
  • monac
  • monacului
plural
  • monaci
  • monacilor
vocativ singular
  • monacule
  • monace
plural
  • monacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)