MOMIȚĂRIE, momițării, s. f. (Înv. și reg.) Maimuțăreală. – Momiță2 + suf. -ărie.

momițărie sf [At: CALENDAR (1862), 65/28 / V: ~țerie / Pl: ~ii / E: momiță³ + -ărie] (Îrg) 1 Maimuțăreală (1). 2 (Pex) Copie.

MOMIȚĂRIE, momițării, s. f. (Rar) Maimuțărie. – Momiță³ + suf. -ărie.

MOMIȚĂRIE s. f. v. maimuțărie.

momițărie f. maimuțărie: o momițărie de tot ce se petrece aiurea AL.

momițăríe, V. maĭmuțărie.

maimuțărie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: maimuță + -ărie] (Rar) 1-3 Maimuțăreală (1-3). 4 (Lpl) Strâmbătură.

momițerie sf vz momițărie

MAIMUȚĂRIE, maimuțării, s. f. Maimuțăreală. – Variantă: (Mold.) momițărie (RUSSO, O. 55) s. f.

MAIMUȚĂRIE ~i f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțăreală. /maimuță + suf. ~ărie

maimuțărie f. fig. imitațiune stângace sau ridiculă.

maĭmuțăríe f. Imitațiune ridiculă a faptelor altuĭa. – În Mold. momi- și (maĭ des) monițărie.

momițărie (maimuțăreală) (înv., reg.) s. f., art. momițăria, g.-d. art. momițăriei; pl. momițării, art. momițăriile (desp. -ri-i-)

momițărie (maimuțăreală) (înv., reg.) s. f., art. momițăria, g.-d. art. momițăriei; pl. momițării, art. momițăriile

momițărie s. f., art. momițăria, g.-d. art. momițăriei; pl. momițării, art. momițăriile

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

maimuțărie (rar) s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțăriile

maimuțărie s. f., art. maimuțăria, g.-d. art. maimuțăriei; pl. maimuțării, art. maimuțariile

MAIMUȚĂRIE s. v. maimuțăreală.

maimuțărie s.f. 1 maimuțăreală, schimonoseală, strâmbătură, <înv. și reg.> momițărie, mosnițărie, <înv.> maimuțire, <fig.; livr.> psitacism. 2 capriciu, chef, fandoseală, fandosire, fantezie, fason, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală¹, toană¹, <pop. și fam.> fasoleală, fasolire, hachiță, pandalie, pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, <pop.> cășunătură, izmeneală, <fam.> bâzdâc, farafastâc, fiță, fițăraie, fițărie, marafet, țachismă, <fam.; iron.> grațiozitate, <fam.; deprec.> sclifoseală, sclifosire, sclifosit¹, <înv. și reg.> marghiolie, nacafa, pală³, <înv. și reg.; deprec.> meremet, <reg.> dezmierdare, gherbe, ghionghionele, marghioleală, năbădaie, năvârlii, piază, pont, strâmbele, strambițe, sucă, toancă², trăsneală, țifrășag, zâmbâc, <înv.> farfazoane, schimonosire, schimonositură, simț, <grec.; înv.> paraxenie, paraxin, <ital.; înv.> smorfuri, <fig.; fam.> boală, dambla, <arg.> fartiție, <vulg.> căcărie.

MAIMUȚĂRIE s. maimuțăreală, schimonoseală, strîmbătură. (Ce e ~ asta?)

MOMIȚĂRÍE s. f. (Mai ales prin Mold.) Maimuțire; p. e x t. copie, imitație. V. c o n t r a f a c e r e. Se rătăcesc în întreitul pedantism a formei, a cuvintelor i a momițeriei străinilor ? RUSSO, S. 39. Vra să se folosească de instinctul momițeriei și a face pre copilul imitator. CALENDAR (1862), 65/28. Ce este progresul de astăzi ?. . . o momițărie generală de tot ce se petrece aiure. ALECSANDRI, T. 1 202. Țeara noastră trebuie să ne fie și politica, iar nu după cele străine a cărora seculară civilizațiune. . . se preface, adese, într-o ridiculă și vătămătoare momițărie (a. 1869). URICARIUL, XIV, 147. - Pl.: momițării. - Și: momițeríe s. f. – Momiță³ + suf. -ărie.

MAIMUȚĂRÍE s. f. (Rar) Maimuțăreală (2). Cf. COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. - Pl.: maimuțării. – Maimuță + suf. -ărie.