2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță2; masculul maimuței. – Momiță2 + suf. -oi.

momițoi sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: momiță3 + -oi] 1-2 (Reg) Maimuțoi (1-2).

MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță; masculul maimuței. – Momiță3 + suf. -oi.

MOMIȚÓI s. m. v. maimuțoi.

MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. ♦ (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi.

MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. ♦ (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi.

maimuțoi sm [At: MUMULEANU, C. 138/21 / V: (reg) măi~, măm~ / Pl: ~ / E: maimuță + -oi] 1 Mascul al maimuței (1). 2-3 (Fam; dep) Bărbat (urât sau) care obișnuiește să imite pe alții. 4 Om neserios Vz maimucă, maimuțar.

mămuițoi sm vz maimuțoi

MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; fig. (familiar) persoană care imită în mod caraghios pe cineva; om urît, cu aspect de maimuță. – Variantă: (Mold.) momițói (HOGAȘ, H. 60) s. m.

MAIMUȚÓI ~ m. (augmentativ de la maimuță) 1) Masculul maimuței. 2) fig. Om care obișnuiește să imite pe alții. 3) peior. Bărbat urât. /maimuță + suf. ~oi

maĭmuțóĭ m., pl. tot așa. Vest. Masculu maĭmuțeĭ. Fig. Om foarte urît. – În est momițoĭ și ob. monițoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momițói (maimuțoi) (reg.) s. m., pl. momițói, art. momițóii

momițói s. m., pl. momițói, art. momițóii

maimuțói s. m., pl. maimuțói, art. maimuțóii

maimuțói s. m., pl. maimuțói, art. maimuțóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAIMUȚÓI s. (ZOOL.) (reg.) măimucoi, măimuț, (prin Transilv.) maimuc. (~ul este masculul maimuței.)

MAIMUȚOI s. (ZOOL.) (reg.) măimucoi, măimuț, (prin Transilv.) maimuc. (~ este masculul maimuței.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

maimuțoi s. m. invar. (augm., peior.) 1. bărbat foarte urât 2. bărbat care obișnuiește să-i imite pe alții 3. bărbat neserios / fără personalitate

Intrare: momițoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momițoi
  • momițoiul
  • momițoiu‑
plural
  • momițoi
  • momițoii
genitiv-dativ singular
  • momițoi
  • momițoiului
plural
  • momițoi
  • momițoilor
vocativ singular
plural
Intrare: maimuțoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțoi
  • maimuțoiul
  • maimuțoiu‑
plural
  • maimuțoi
  • maimuțoii
genitiv-dativ singular
  • maimuțoi
  • maimuțoiului
plural
  • maimuțoi
  • maimuțoilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momițoi
  • momițoiul
  • momițoiu‑
plural
  • momițoi
  • momițoii
genitiv-dativ singular
  • momițoi
  • momițoiului
plural
  • momițoi
  • momițoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maimuțoi momițoi

  • 1. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maimuc măimucoi măimuț
  • 2. familiar Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Maimuță + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09