MAIMUȚOI s. m. 1. Maimuță mascul. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALR SN III h 686. 2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru un bărbat urît sau care obișnuiește să imite pe alții. Zic cutare că-i urît, Cutare posomorit, Cutare e maimuțoi, Bărbaților, păpușoi. MUMULEANU, C. 138/21, cf. POLIZU, PONTBRIANT., D. ♦ Epitet pentru un om neserios, pe care nu te poți bizui. v. m a i m u c ă (1), m a i m u ț a r. Com. din ALBA-IULIA. - Pl.: maimuțoi. – Și: (regional) măimuțói (ALR SN III h 686), mămuițói (ib.) s. m. – Maimuță + suf. -oi.