15 definiții pentru molură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt folosite în medicină; molotru (Foeniculum vulgare).Cf. mălură.

molu sf [At: DR. V, 381 / Pl: ~ri / E: cf mălură] 1 Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sunt utilizate în medicină Si: anason-mare, anason-dulce, anason-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (reg) molotru (6) (Faeniculum vulgare). 2 (Bot; îc) ~ra-bălții Peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum)

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare).Cf. mălură.

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă aromatică originară din sudul Europei, cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sînt mult întrebuințate în medicină (Foenicidum vulgare J.

MOLÚRĂ ~i f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori galbene dispuse în umbele, din ale cărei semințe se obține un ulei eteric folosit în medicină și parfumerie. /cf. mălură

molură f. plantă aromatică cu fructe lungărețe (Foeniculum). [Cf. molotru].

mắlură f., pl. ĭ (cp. cu ngr. mélurĭ, gărgăriță care roade cerealele). O boală a cerealelor produsă de o cĭupercă parazită (tillétia). – Un grăunte de grîŭ atacat de mălură e ceva maĭ întunecat la coloare, ĭar cînd îl strivim, ĭese un praf negru care pute a pește împuțit și care se compune din sporiĭ cĭuperciĭ. Ca să ferim grînele de această boală trebuĭe să le punem într’o soluțiune de sulfat de cupru de 2 saŭ 3% în ainte de a le semăna. Mălura bălțiĭ, peniță, o plantă (V. peniță). La Boc. și Cdr. mălúră. Și mólură (saŭ molúră?). V. și molotru și tăcĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molúră s. f., g.-d. art. molúrii; pl. molúri

molúră s. f., g.-d. art. molúrii; pl. molúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLÚRĂ s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.

MOLU s. (BOT.; Foeniculum vulgare) (reg.) molotru, secărea, anason-dulce, anason-mare, anason-nemțesc, chimen-dulce.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

molúră (molúri), s. f. – Varietate de chimion (Foeniculum vulgare). Origine necunoscută. Legătura cu mălură (Scriban) pare îndoielnică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.

SESELI L., SESELI, MOLURĂ DE MUNTE, SMEOAIE, fam. Umelliferae. Gen originar mai ales din Europa, cca 58 specii, erbacee, bienale sau perene, mici sau mijlocii. Frunze verzi-albăstrui, de 2-3 ori penat-fidate, segmentele frunzelor liniare, adeseori setacee. Flori hermafrodite, mari, albe, albe-verzui sau roșietice (caliciul cu 5 sepale dentiforme, cad mai tîrziu, uneori foarte mici, corolă cu 5 petale întregi, invers-ovate sau invers-cordate, 5 stamine, stile foarte scurte, mai tîrziu recurbate), dispuse în mici umbele regulate, reunite într-o umbelă mai mare.

Intrare: molură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molu
  • molura
plural
  • moluri
  • molurile
genitiv-dativ singular
  • moluri
  • molurii
plural
  • moluri
  • molurilor
vocativ singular
plural

molură Foeniculum

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt folosite în medicină (Foeniculum vulgare).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: molotru

etimologie:

  • cf. mălură
    surse: DEX '98 DEX '09