22 de definiții pentru molitvelnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLITVELNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvenic, molitfelnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.

MOLITVELNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvenic, molitfelnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.

molitvelnic sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/11 / V: ~enic, (reg) ~ifte~, ~tevnic, ~tfe~, ~tfenic, (înv) ~tăvnic, ~tăvnig / Pl: ~ice / E: slv молитвьникъ] Carte de ritual în biserica ortodoxă, care conține rânduiala celor „șapte taine” și molitve (1) Si: (rar) rugăciunar.

MOLITVELNIC, molitvelnice, s. n. (Și în forma molitfelnic) Carte de rugăciuni în cultul bisericii creștine ortodoxe. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. I 253. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-l citi. PANN, P. V. I 65. – Variantă: molitfelnic s. n.

MOLITVELNIC ~ce n. Carte de rugăciuni. /<sl. molitviniku

MOLITFELNIC s. n. v. molitvelnic.

MOLITVENIC s. n. v. molitvelnic.

molitfelnic n. carte de rugăciuni. [Serb. MOLITVENIK].

moliftélnic și (vechĭ) molitvélnic n., pl. e (vsl. molĭtvínikŭ, bg. sîrb. molitvenik). Carte care cuprinde molifte și alte rugăcĭunĭ (botezurĭ, aghezme) pe care le citește preutu în popor. – Sin. cu efhologhiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

molitvelnic s. n., pl. molitvelnice

molitvelnic s. n., pl. molitvelnice

molitvelnic s. n., pl. molitvelnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOLITVELNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.

MOLITVELNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

molitvelnic, molitvelnice s. n. Carte bisericească de slujbă pentru preot, cuprinzând rânduiala sfintelor Taine și a ierurgiilor bisericești, precum și rugăciuni și slujbe pentru diferite momente, obiecte și trebuințe din viața creștinului și a bisericii; evhologhiu, trebnic. [Var. moliftelnic, molitfelnic s. n.] – Din sl. molitvinikŭ.

MOLITVÉLNIC (MOLITVÉNIC, MOLITFÉLNIC) (< sl.) s. n. (În ritualul ortodox) Carte în care sunt cuprinse orânduielile și rugăciunile prescrise pentru conferirea sfintelor taine și a altor rânduieli bisericești, de sfințire și de binefacere; trebnic. Cel mai vechi m. cunoscut în Țările Române este cel tipărit la Târgoviște în 1545 de Dimitrie Liubcevici. În 1568, Coresi a tipărit „Molitvenicul rumânesc”, ca anexă a „Cazaniei”.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOLITVÉLNIC s. n. Carte de ritual în biserica ortodoxă, care conține rînduiala celor „șapte taine” și molitve (1); (rar) rugăciunar. Molităvnic (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 196/11. Molităvnic izvodit din slovenie pre limba rumăniască (a. 1689). GCR i, 284/18, cf. 241/13. Molităvnig de bisărică (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 241. În toată adunarea batjocură l-au făcut, De molitevnic să-și cate i-au zis. BELDIMAN, E. 73/17. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-i citi. PANN, P. V. I, 65/21. „Rînduiala îngropăciunii mirenilortipărită în fiecare rugăciunariu sau molitfenic. MARIAN, Î. 308, cf. id. NA. 121. I-or cădea și popii Naie Lacrimi multe-n moliftelnic. GOGA, P. 48. Popa își desfăcu patrafirul înfășurat în jurul molitvelnicului vechi. . . și-l puse după cap. AGÎRBICEANU, A. 435. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. 253. Să-i cînte el, popa, slujba înmormîntârii,. toată cîtă este în molitfelnic, câ-i ajunge mortului. STĂNOIU, C. I. 27. Preoții de țară Spuneau din molitvelnic mai mult pe dinafară. ARGHEZI, S. P. 95. – Pl.: molitvelnice. – Și: molitvéníc (LM), (regional) molitfélnic, molitfenic, molitévnic, moliftélnic, (învechit) molitávnic, molităvnig s. n. – Din slavonul молитвьникъ.

Intrare: molitvelnic
molitvelnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitvelnic
  • molitvelnicul
  • molitvelnicu‑
plural
  • molitvelnice
  • molitvelnicele
genitiv-dativ singular
  • molitvelnic
  • molitvelnicului
plural
  • molitvelnice
  • molitvelnicelor
vocativ singular
plural
molitfelnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitfelnic
  • molitfelnicul
  • molitfelnicu‑
plural
  • molitfelnice
  • molitfelnicele
genitiv-dativ singular
  • molitfelnic
  • molitfelnicului
plural
  • molitfelnice
  • molitfelnicelor
vocativ singular
plural
molitevnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
molităvnig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
molităvnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moliftelnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
molitvenic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitvenic
  • molitvenicul
  • molitvenicu‑
plural
  • molitvenice
  • molitvenicele
genitiv-dativ singular
  • molitvenic
  • molitvenicului
plural
  • molitvenice
  • molitvenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molitvelnic, molitvelnicesubstantiv neutru

  • 1. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. I 253. DLRLC
    • format_quote Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-l citi. PANN, P. V. I 65. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.