moliftitor, ~oare a vz molipsitor

molevsitor, ~oare a vz molipsitor

molevsitoriu, ~orie a vz molipsitor

molipsitor, ~oare a [At: PORONCA DIV. 1/15 / V: (înv) ~levsi~, ~levsitoriu, ~ivsi~, (reg) ~iftitor, ~isiftor / Pl: ~i, ~oare / E: molipsi +- tor] 1 Care molipsește (1) Si: contagios. 2 (Fig) Care se transmite rapid.

molisiftor, ~oare a vz molipsitor

molivsitor, ~oare a vz molipsitor

MOLIPSITOR, -OARE, molipsitori, -oare, adj. Care molipsește; contagios. V. infecțios. Boală molipsitoare.

MOLIPSITOR ~oare (~ori, ~oare) Care molipsește; care se transmite de la un organism la altul; pestilențial. /a molipsi + suf. ~tor

molipsitor a. contagios.

molipsitór, -oáre adj. Care molipsește, care se ĭa, lipicĭos, contagios, transmisibil: boală molipsitoare.

molipsitor adj. m., pl. molipsitori; f. sg. și pl. molipsitoare

molipsitor adj. m., pl. molipsitori; f. sg. și pl. molipsitoare

molipsitor adj. m., pl. molipsitori; f. sg. și pl. molipsitoare

MOLIPSITOR adj. (MED.) 1. contagios, infecțios, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutător, (înv.) acolisitor, ciumaș, ciumos, împărțitor, smreduitor. (Boală ~oare.) 2. v. infecțios.

MOLIPSITOR adj. (MED.) 1. contagios, infecțios, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutător, (înv.) acolisitor, ciumaș, ciumos, împărțitor, smreduitor. (Boală ~.) 2. contagios, infecțios, (livr.) mefitic, pestifer, pestilent, pestilențial. (Agent ~.)

Molipsitor ≠ necontagios, neinfecțios, nemolipsitor, necontaminabil, necontaminat

MOLIFTITOR, -OARE adj. v. molipsitor.

MOLIPSITOR, -OÁRE adj. Care molipsește; contagios. Pentru privighere asupra boalei molipsitoare în Moldavia, să găsești comisia. . . la Iași. PORONCA DIV. 1/15. Pe une locuri s-au cercat a se putea feri de [molimă]. . . , hultuindu-se vitele cu materia molipsitoare. AR (1829), 11¹/42. Din pricina acestor boale molivsitoare se întîmplă adeseori nenorociri la familii întregi. DESCR. AȘEZ. 87/10. Adeseaori o boală se face molevsitoare numai din necurățenia în care sînt ținuți bolnavii. KRETZULESCU, M. 23/21. Dacă din milioanele de lăcuitori ai apelor, carii mor. . . numai o zi ar rămînea. . . nemîncați de alții, atunci ar putrezi și ar împrăștia cele mai molipsitoare putori în apă. VASICI, M. I, 75/12. Această boală epidemică. . . unde se încuibează se face molipsitoare. LUCACI, M. 1/13. Pe atunci bîntuia cu furie în armată o boală molipsitoare de ochi. BRĂESCU, V. 37, cf. ALRM II/I H 164. ◊ F i g. După două-trei vorbe izbucnea într-un rîs molipsitor. V. ROM. februarie 1955, 153. – Pl.: molipsitori, -oare. – Și: (învechit) molivsitór, -oáre, molevsitór, -oáre, molevsitóriu, -orie (COSTINESCU), (regional) molisiftór, -oáre, moliftitór, -oáre (ALR II/I MN 57, 4 183/836) adJ. – Molipsi + suf. -tor.