MOLIPSITOR, -OÁRE adj. Care molipsește; contagios. Pentru privighere asupra boalei molipsitoare în Moldavia, să găsești comisia. . . la Iași. PORONCA DIV. 1/15. Pe une locuri s-au cercat a se putea feri de [molimă]. . . , hultuindu-se vitele cu materia molipsitoare. AR (1829), 11¹/42. Din pricina acestor boale molivsitoare se întîmplă adeseori nenorociri la familii întregi. DESCR. AȘEZ. 87/10. Adeseaori o boală se face molevsitoare numai din necurățenia în care sînt ținuți bolnavii. KRETZULESCU, M. 23/21. Dacă din milioanele de lăcuitori ai apelor, carii mor. . . numai o zi ar rămînea. . . nemîncați de alții, atunci ar putrezi și ar împrăștia cele mai molipsitoare putori în apă. VASICI, M. I, 75/12. Această boală epidemică. . . unde se încuibează se face molipsitoare. LUCACI, M. 1/13. Pe atunci bîntuia cu furie în armată o boală molipsitoare de ochi. BRĂESCU, V. 37, cf. ALRM II/I H 164. ◊ F i g. După două-trei vorbe izbucnea într-un rîs molipsitor. V. ROM. februarie 1955, 153. – Pl.: molipsitori, -oare. – Și: (învechit) molivsitór, -oáre, molevsitór, -oáre, molevsitóriu, -orie (COSTINESCU), (regional) molisiftór, -oáre, moliftitór, -oáre (ALR II/I MN 57, 4 183/836) adJ. – Molipsi + suf. -tor.