3 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

moletate sf vz molătate

MOLĂTATE, molătăți, s. f. (Rar) Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. – Moale + suf. -ătate.

MOLĂTATE, molătăți, s. f. (Rar) Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. – Moale + suf. -ătate.

molătate sf [At: SBIERA, F. S. 333 / V: (rar) ~let~, ~lit~ / E: moale1 + -ătate] (Rar) 1 Atitudine sau mișcare leneșă, înceată. 2 Moliciune (3).

moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei1 (2) Si: a randalina.

moliciune sf [At: BOLLIAC, O. 41 / V: (înv) ~lec~, ~lăc~ / Pl: ~ni / E: moale1 + -iciune] 1 Însușire de a fi moale1 (1), flexibil sau mlădios. 2 (Pex) Obiect moale1 (1), flexibil sau mlădios. 3 Lipsă de energie, de vigoare, de perseverență, de hotărâre Si: (rar) molătate (2), (nob) molime. 4 (Pex) Viață trândavă, ușuratică. 5 (Dep) Om lipsit de energie. 6 (Rar) Mișcare lină, ușoară. 7 Intensitate scăzută a sunetelor, a zgomotelor etc. 8 (Pex) Delicatețe în voce, în ton. 9 Stare de calm desăvârșit Si: destindere, relaxare. 10-11 Moleșeală (1-2).

molitate sf vz molătate

MOLETA, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLĂTATE s. f. (Rar) Moliciune, lipsă de avînt și de energie; delăsare. Trebuie dar stimulată molătatea ce urmează după entuziasm în apucăturile romînului. ALECSANDRI, S. 77.

MOLETA vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

molăcĭúne, -ătáte, V. molicĭune.

molicĭúne f. (lat. *mollítio, -ónis, acțiunea de a muĭa, d. mollitus, part. d. mollire, a muĭa. V. moĭ). Calitatea de a fi moale: molicĭunea ceriĭ. Fig. Lipsă de energie: molicĭunea unuĭ caracter. Vĭață moleșită, indolență: a trăi în molicĭune. – Și molăcĭune (Mold. vechĭ) și molătate (Rar).

Ortografice DOOM

molătate (rar) s. f., g.-d. art. molătății

molătate (rar) s. f., g.-d. art. molătății

molătate s. f., g.-d. art. molătății

moleta vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 sg. și pl. moletează

Sinonime

MOLĂTATE s. v. moliciune.

MOLETA vb. v. zimțui.

molătate s.f. (înv.) v. Laxitate. Moliciune.

moleta vb. I. tr. (tehn.) a randalina. A moletat marginea piesei metalice.

moliciune s.f. I 1 laxitate, <rar> molătate. Moliciunea lui în luarea unor decizii este revoltătoare. 2 (med., med. vet.; pop. și fam.) v. Atonie. Flaciditate. Moleșeală. Sfârșeală. Slăbiciune. 3 (pop. și fam.) v. Langoare. Lâncezeală. Lâncezire. Moleșeală. Moleșire. Toropeală. Toropire. II 1 fig. (pop. și fam.) 2 v. Deconectare. Destindere. Odihnire. Reconfortare. Recreere. Relaxare. Relaxație. Repauzare.

molătate s. v. MOLICIUNE.

Tezaur

MOLETÁTE s. f. v. molătate.

MOLĂTÁTE s. f. (Rar) 1. Atitudine, mișcare leneșă, înceată. Acea carîtă. . . în care a mea Laisâ se-ntinde cu molătate. CONV. LIT. III, 49. 2. Moliciune (2). Molătatea ce urmează după entuziasm. ALECSANDRI, S. 77. De această molătate a interesaților se folosiră adversarii. SBIERA, S. 333. – Și: (rar) moletáte (LB, BARCIANU), molitáte (LM) s. f. – Moale1 + suf. -ătate.

Intrare: moletate
moletate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: molătate
molătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molătate
  • molătatea
plural
  • molătăți
  • molătățile
genitiv-dativ singular
  • molătăți
  • molătății
plural
  • molătăți
  • molătăților
vocativ singular —
plural —
moletate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
molitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moletat
moletat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moletat
  • moletatul
  • moletatu‑
  • moletată
  • moletata
plural
  • moletați
  • moletații
  • moletate
  • moletatele
genitiv-dativ singular
  • moletat
  • moletatului
  • moletate
  • moletatei
plural
  • moletați
  • moletaților
  • moletate
  • moletatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molătate, molătățisubstantiv feminin

  • 1. rar Lipsă de avânt și de energie în mișcări, acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuie dar stimulată molătatea ce urmează după entuziasm în apucăturile romînului. ALECSANDRI, S. 77. DLRLC
etimologie:
  • Moale + -ătate. DEX '98 DEX '09

moleta, moletezverb

  • 1. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.