molet sn vz molete²

molet sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr mollet] 1 Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2 (Atm) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei.

MOLET s.n. 1. Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].

MOLET s. m. 1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)

moleață sf [At: DACIA LIT. 261/20 / V: (înv) ~eță, (reg) moleț sn / Pl: ~țe / E: moale¹ + -eață] 1 (Înv) Moleșeală (1). 2 (Reg) Obiect, lucru moale¹. 3 (Spc) Rocă moale¹, care se sparge ușor. 4 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

moletă² sf vz molete¹

molete³ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm molete] (Arg) Vin.

molete² [At: ANTIPA, F. I. 198 / V: molet sn / Pl: ~ți / E: moale¹ + -ete] 1 sm (Iht; Olt) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). 2 sm (Bot; reg) Pin (Pinus). 3 sm (Bot; reg) Jep (Pinus pumilio). 4 sm (Bot; reg) Zadă (Larix decidua). 5 sm (Bot; reg) Brad (Abies). 6 sm (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). 7 sm (Bot; reg) lenupăr-pitic (Junipers nana). 8 sm (Reg; lpl) Brădet. 9 sni (Mpl; șîs ~ tendinos, ~ articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului.

molete¹ sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).

moleț sn vz moleață

moleță sf vz moleață

2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.

!molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete

molet v. molete²

!molete (larvă; boală de copii; pește; arbore) (pop.) s. m., pl. moleți

!molete³ (tumoră la cai) s. n., pl. molete

molete²/molet (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moleți

molete/molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete

molete/molet (larvă, insectă, boală de copii) s. m., pl. moleți

MOLETE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)

molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~ este larva morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomaș. (~ este o boală de copii.)

moleață, molețe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.

molete s. invar. v. molan

MOLÉT s. n. v. molete².

MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale¹ (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale¹, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale¹ + suf. -eață.

MOLÉTE¹ s. m. 1. (Popular) Larva gîndacului numit morar ( Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie său cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grîu stătută; vierme-de-făină, sfoiag, (regional) surdomaș. Moleții strică grînele. LM. Păsărarii. . . întrebuințează acești „viermi-de-făină” sau „moleți” ca nutreț pentru paserile lor. MARIAN, INS. 72, cf. 67. Baba, chemată să descînte, . . prinde 3 viermușori galbeni-lunguieți, ce se numesc moleți. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97, cf. CANDREA, F. 227, 317, H I 7, V 103, VI 35, IX 473, XVIII 42, PĂSCULESCU, L.P.120, 360,MAT. . FOLK. 645, CIAUȘANU, GL., ALR I 1 399/805. 2. (Popular; mai ales la pl.; și în sintagma de moleți) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. De moleți suferă copiii mititei. GRIGORIU-RIGO, M. P. I,109. Dacă un copil mititel are nasul uscat. . . și are mereu vărsături, suferă de „moleți”. CANDREA, F. 227. Moletele. . . se năstimește în copii din deochiturile strigoilor și moroilor. MARIAN, ap. CADE. Cînd copilul are de moleți, are nasul uscat. ȘEZ. IV, 27. Descîntec de moleti. MAT. FOLK. 645. Să-i descîntăm de molet. ALR I 1 399/805. 3. (Entom.; regional) Cîinele-babei (Oniscus asellus) (Sălcioara-București). ALR SN II h 537/928.4. (Entom.; regional) Băligar (Geotrupes stercorarius) (Balș). ALR SN III h 750/876. 5. (Entom.; Ban., Olt.) Molie (1) (Tinea). Cf. ALR I 1 764/5, 12, 798, 805, 810, 874, ALR II 6 538/848. – Pl.: moleti. - Și: (regional) molétă s. f. ALR I 1 764/840. – Din bg. молец.

MOLEȚ s. n. v. moleață.