2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși.

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși.

moleșit, ~ă a [At: BARCIANU / V: (reg) ~loș~ / Pl: ~iți, ~e / E: moleși] 1 Cuprins de moleșeală (1), de slăbiciune. 2 Lipsit de vlagă, de puteri. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează moleșeală (1), lene, slăbiciune. 4 (Reg; d. foc) Care arde slab, care mocnește. 5 (Reg; îf moloșit) Muiat. 6 (Reg; d. ouă, îf moloșit) Care a fost ouat fără coajă.

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Fără vlagă, fără putere, slăbit; molatic, leneș. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei. CARAGIALE, O. II 272. ◊ (Poetic) Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleșită. BART, E. 19.

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te adj. Fără vlagă; slăbit; molatic, leneș. – V. moleși.

moleșít, -ă adj. Lipsit de vigoare, de energie, ramolit. – Și moloșit. V. bleg.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.

moleși vtr [At: HELIADE, O. I, 449 / V: (îvr) ~loși, (cscj) ~loșa, ~lișa, (reg) ~lăci v / Pzi: esc / E: cf moale1] 1-2 (A pierde sau) a face să piardă din puteri, din vlagă Si: a se muia, a se vlăgui. 3-4 (A face să fie cuprins sau) a fi cuprins de toropeală. 5-6 (îvr; îf moloșa, moloși) (A face să devină sau) a deveni moale1 Si: a se muia.

MOLEȘÍ, moleșesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, a pierde din puteri; a-și pierde vlaga, a slăbi, a se muia. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371. ◊ Tranz. Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.

MOLEȘÍ, moleșesc vb. IV. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-și pierde sau a face sa-și piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.

A SE MOLEȘÍ mă ~ésc intranz. A pierde vigoarea, căzând într-o stare de somnolență; a fi cuprins de moleșeală; a se înmuia. /cf. moale

A MOLEȘÍ ~ésc tranz. A face să se moleșească. /cf. moale

moleșì v. 1. a (se) face moale; 2. fig. a efeminà, a ramoli.

moleșésc v. tr. (d. moale). Fac moale: a moleși cînepa. Fig. Răpesc energia, ramolesc: beția-l moleșește pe om. V. refl. Perd energia, mă ramolesc: s’a moleșit de beție. – Și moloșesc și moloșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moleșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșésc, imperf. 3 sg. moleșeá; conj. prez. 3 moleșeáscă

moleșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșésc, imperf. 3 sg. moleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moleșeáscă

moleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLEȘÍT adj. 1. muiat, vlăguit, (fig.) fleșcăit. (Un om ~ de efort.) 2. v. toropit.

MOLEȘIT adj. 1. muiat, vlăguit. 2. toropit.

arată toate definițiile

Intrare: moleșit
moleșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moleșit
  • moleșitul
  • moleșitu‑
  • moleși
  • moleșita
plural
  • moleșiți
  • moleșiții
  • moleșite
  • moleșitele
genitiv-dativ singular
  • moleșit
  • moleșitului
  • moleșite
  • moleșitei
plural
  • moleșiți
  • moleșiților
  • moleșite
  • moleșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: moleși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moleși
  • moleșire
  • moleșit
  • moleșitu‑
  • moleșind
  • moleșindu‑
singular plural
  • moleșește
  • moleșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moleșesc
(să)
  • moleșesc
  • moleșeam
  • moleșii
  • moleșisem
a II-a (tu)
  • moleșești
(să)
  • moleșești
  • moleșeai
  • moleșiși
  • moleșiseși
a III-a (el, ea)
  • moleșește
(să)
  • moleșească
  • moleșea
  • moleși
  • moleșise
plural I (noi)
  • moleșim
(să)
  • moleșim
  • moleșeam
  • moleșirăm
  • moleșiserăm
  • moleșisem
a II-a (voi)
  • moleșiți
(să)
  • moleșiți
  • moleșeați
  • moleșirăți
  • moleșiserăți
  • moleșiseți
a III-a (ei, ele)
  • moleșesc
(să)
  • moleșească
  • moleșeau
  • moleși
  • moleșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moleșit

etimologie:

  • vezi moleși
    surse: DEX '98 DEX '09

moleși

  • 1. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muia slăbi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371.
      surse: DLRLC
    • Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. moale
    surse: DEX '98 DEX '09