6 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

mola4 vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola1] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

mola2 sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mola1 i [At: BART, E. 235 / E: tc mola] (Mrn) Lasă! Dă-i drumul!

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)

MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.

MULÁ2 s. f. v. mola2.

mol1 sm [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 130 / Pl: ~i / E: fr mole, ger Mol] (Chm) Moleculă-gram.

mol3 sn [At: FILIMON, O. I, 331 / Pl: ~uri / E: it molo, fr môle] Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. corectată

mol4 s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr môle] Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului.

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

arată toate definițiile

Intrare: mola (interj.)
mola1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • mola
Intrare: mola (pește)
mola4 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mola
plural
  • mola
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mola (preot)
mola2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mola
  • molaua
plural
  • molale
  • molalele
genitiv-dativ singular
  • molale
  • molalei
plural
  • molale
  • molalelor
vocativ singular
plural
mula2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mula
  • mulaua
plural
  • mulale
  • mulalele
genitiv-dativ singular
  • mulale
  • mulalei
plural
  • mulale
  • mulalelor
vocativ singular
plural
Intrare: mola (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mola
  • molare
  • molat
  • molatu‑
  • molând
  • molându‑
singular plural
  • molea
  • molați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molez
(să)
  • molez
  • molam
  • molai
  • molasem
a II-a (tu)
  • molezi
(să)
  • molezi
  • molai
  • molași
  • molaseși
a III-a (el, ea)
  • molea
(să)
  • moleze
  • mola
  • molă
  • molase
plural I (noi)
  • molăm
(să)
  • molăm
  • molam
  • molarăm
  • molaserăm
  • molasem
a II-a (voi)
  • molați
(să)
  • molați
  • molați
  • molarăți
  • molaserăți
  • molaseți
a III-a (ei, ele)
  • molea
(să)
  • moleze
  • molau
  • mola
  • molaseră
Intrare: molă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mo
  • mola
plural
genitiv-dativ singular
  • mole
  • molei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Molă
Molă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Molă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mola (interj.)

  • 1. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul!
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mola (pește)

  • 1. „Peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale.
    surse: MDN '00

etimologie:

mola (preot) mula

  • 1. turcism (învechit) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mola (vb.)

  • 1. marină A da drumul complet unei parâme.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: