14 definiții pentru moimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom.

MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom.

moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.

moimă1 sf [At: PRAV. MODL. 4974 / Pl: ~me și ~mi / E: mg majom] (Îvr) 1 Maimuță (1). 2 Om mic de statură.

MOÍMĂ, moime, s. f. (Regional) Maimuță. Avea și o moimă îmbrăcată cu o scurteică roșie. RETEGANUL, la CADE.

MOIMĂ s.f. (Mold .) Maimuță. Și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac băgă și un dulău și un cucoș și o năpîrcă și o moimă. PRAV. Deaca ieșim din țara moimelor, venim la munte nalt. DOSOFTEI. VS. Etimologie: magh. majom. Vezi și moimîță. Cf: măimucă, moimîță.

móĭmă, moĭmî́ță, V. maĭmuță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

móimă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. móimei; pl. móime

móimă (maimuță, umflătură) s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móimei; pl. móime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓIMĂ s. v. maimuță, scrofulă, scurtă, uimă.

moimă s. v. MAIMUȚĂ. SCROFULĂ. SCURTĂ. UIMĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

móimă2, moime, s.f. – (reg.) 1. Maimuță (ALRRM, 1973: 588). „E în mintea moimii” = aiurează, vorbește fără înțeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu fața schimonosită. ♦ (onom.) Moimă, poreclă frecventă dată oamenilor caraghioși, care se strâmbă ca o maimuță sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom „maimuță” (DEX, MDA).

móimă1, moime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă (Papahagi, 1925). Termenul circulă în satele de pe valea Marei. – Et. nec. (MDA); lat. *mollimen (< adj. mollis) (Farcaș, 2009: 103).

móimă2, -e. s.f. – 1. Maimuță (ALR 1973: 588). „E în mintea moimii” = aiurează, vorbește fără înțeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu fața schimonosită. Moimă, poreclă frecventă dată oamenilor caraghioși, care se strâmbă ca o maimuță sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom „maimuță”.

móimă1, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă. (Papahagi 1925). Termenul circulă în satele de pe valea Marei. – Din uimă.

Intrare: moimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moimă
  • moima
plural
  • moime
  • moimele
genitiv-dativ singular
  • moime
  • moimei
plural
  • moime
  • moimelor
vocativ singular
plural

moimă

etimologie: