moimă², moime, s.f. – (reg.) 1. Maimuță (ALRRM, 1973: 588). „E în mintea moimii” = aiurează, vorbește fără înțeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu fața schimonosită. ♦ (onom.) Moimă, poreclă frecventă dată oamenilor caraghioși, care se strâmbă ca o maimuță sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom „maimuță” (DEX, MDA).