opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOHORÂRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.

MOHORÂRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.

mohorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mohorî] 1-2 Colorare în roșu (întunecat sau) viu. 3 (Fig) Întristare.

MOHORÎ, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.

MOHORÎ, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.

mohorî vr [At: ODOBESCU, S. III, 534 / Pzi: ~răsc / E: mohor2] 1 A se colora în roșu închis. 2 A căpăta o culoare închisă Si: a se întuneca. 3 (Fig) A se posomori.

MOHORÎ, mohorăsc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în stacojiu, în culoarea spicelor de mohor. Spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorîse pămîntul cu sînge. ODOBESCU, S. III 273. 2. Refl. A căpăta o culoare roșie-închisă; p. ext. a se întuneca. Soarele va cădea după codri, mănăstirea se va mohorî. GALACTION, O. I 218. Pulberea roșie se stingea, se mohora și apa lua luciri de oțel. SANDU-ALDEA, la CADE. ◊ Tranz. Amurgul cobora nesimțit, mohorînd din ce în ce văzduhul. REBREANU, N. 84. ♦ Fig. (Despre oameni) A se posomori.

A SE MOHORÎ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni roșu-închis (ca spicele mohorului). 2) A se închide la culoare; a se întuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba în rău (devenind mai întunecos din cauza îngrămădirii norilor); a se posomorî; a se înnora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se posomorî; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. /Din mohor

mohorắsc, a -î́ v. tr. (d. mohorît). Posomorăsc, cătrănesc, întunec, întristez. V. refl. Călugăriĭ s’aŭ mohorît auzind. – Vechĭ și mohorîțesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mohorâre (rar) s. f., g.-d. art. mohorârii

mohorâre (rar) s. f., g.-d. art. mohorârii

mohorâre s. f., g.-d. art. mohorârii

mohorî (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, 3 sg. mohorăște, imperf. 1 mohoram; conj. prez. 1 sg. să mohorăsc, 3 să mohorască

mohorî (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohora, perf. s. 3 sg. mohorî, 3 pl. mohorâră; conj. prez. 3 să mohorască; ger. mohorând; part. mohorât

mohorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohorá; conj. prez. 3 sg. și pl. mohoráscă

mohorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, conj. mohorască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOHORÂRE s. v. încruntare.

MOHORÎ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

MOHORÎ vb. 1. v. înnora. 2. v. strica. 3. v. încrunta.

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

MOHORÎ vb. 1. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se închide, a se posomorî, a se strica. (Vremea s-a ~.) 3. a se încrunta, a se întuneca, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)

mohorî vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

A (se) mohorî ≠ a (se) învoioșa

Intrare: mohorâre
mohorâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohorâre
  • mohorârea
plural
  • mohorâri
  • mohorârile
genitiv-dativ singular
  • mohorâri
  • mohorârii
plural
  • mohorâri
  • mohorârilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mohorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohorî
  • mohorâre
  • mohorât
  • mohorâtu‑
  • mohorând
  • mohorându‑
 singular plural
  • mohorăște
  • mohoraște
  • mohorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohorăsc
 (să)
  • mohorăsc
  • mohoram
  • mohorâi
  • mohorâsem
a II-a (tu)
  • mohorăști
 (să)
  • mohorăști
  • mohorai
  • mohorâși
  • mohorâseși
a III-a (el, ea)
  • mohorăște
  • mohoraște
 (să)
  • mohorască
  • mohora
  • mohorî
  • mohorâse
plural I (noi)
  • mohorâm
 (să)
  • mohorâm
  • mohoram
  • mohorârăm
  • mohorâserăm
  • mohorâsem
a II-a (voi)
  • mohorâți
 (să)
  • mohorâți
  • mohorați
  • mohorârăți
  • mohorâserăți
  • mohorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mohorăsc
 (să)
  • mohorască
  • mohorau
  • mohorâră
  • mohorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mohorâre, mohorârisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mohorî DEX '98 DEX '09

mohorî, mohorăscverb

  • 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, prin generalizare, într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorîse pămîntul cu sînge. ODOBESCU, S. III 273. DLRLC
    • format_quote Soarele va cădea după codri, mănăstirea se va mohorî. GALACTION, O. I 218. DLRLC
    • format_quote Pulberea roșie se stingea, se mohora și apa lua luciri de oțel. SANDU-ALDEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Amurgul cobora nesimțit, mohorînd din ce în ce văzduhul. REBREANU, N. 84. DLRLC
  • 2. figurat A (se) posomorî, a (se) întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mâhni posomorî întrista antonime: învoioșa
etimologie:
  • mohor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.