2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOHORẤRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.

MOHORẤRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.

mohorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mohorî] 1-2 Colorare în roșu (întunecat sau) viu. 3 (Fig) Întristare.

MOHORÎ́, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.

MOHORÎ́, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.

mohorî vr [At: ODOBESCU, S. III, 534 / Pzi: ~răsc / E: mohor2] 1 A se colora în roșu închis. 2 A căpăta o culoare închisă Si: a se întuneca. 3 (Fig) A se posomori.

MOHORÎ́, mohorăsc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în stacojiu, în culoarea spicelor de mohor. Spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorîse pămîntul cu sînge. ODOBESCU, S. III 273. 2. Refl. A căpăta o culoare roșie-închisă; p. ext. a se întuneca. Soarele va cădea după codri, mănăstirea se va mohorî. GALACTION, O. I 218. Pulberea roșie se stingea, se mohora și apa lua luciri de oțel. SANDU-ALDEA, la CADE. ◊ Tranz. Amurgul cobora nesimțit, mohorînd din ce în ce văzduhul. REBREANU, N. 84. ♦ Fig. (Despre oameni) A se posomori.

A SE MOHORÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni roșu-închis (ca spicele mohorului). 2) A se închide la culoare; a se întuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba în rău (devenind mai întunecos din cauza îngrămădirii norilor); a se posomorî; a se înnora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se posomorî; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. /Din mohor

mohorắsc, a -î́ v. tr. (d. mohorît). Posomorăsc, cătrănesc, întunec, întristez. V. refl. Călugăriĭ s’aŭ mohorît auzind. – Vechĭ și mohorîțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mohorấre (rar) s. f., g.-d. art. mohorấrii

mohorâre s. f., g.-d. art. mohorârii

mohorî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorắsc, imperf. 3 sg. mohorá, perf. s. 3 sg. mohorî́, 3 pl. mohorấră; conj. prez. 3 să mohoráscă; ger. mohorấnd; part. mohorất

mohorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohorá; conj. prez. 3 sg. și pl. mohoráscă

mohorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, conj. mohorască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOHORÎ vb. 1. v. înnora. 2. v. strica. 3. v. încrunta.

MOHORÎ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

mohorî vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

MOHORÎ vb. 1. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se închide, a se posomorî, a se strica. (Vremea s-a ~.) 3. a se încrunta, a se întuneca, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)

A (se) mohorî ≠ a (se) învoioșa

Intrare: mohorâre
mohorâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohorâre
  • mohorârea
plural
  • mohorâri
  • mohorârile
genitiv-dativ singular
  • mohorâri
  • mohorârii
plural
  • mohorâri
  • mohorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: mohorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohorî
  • mohorâre
  • mohorât
  • mohorâtu‑
  • mohorând
  • mohorându‑
singular plural
  • mohorăște
  • mohoraște
  • mohorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohorăsc
(să)
  • mohorăsc
  • mohoram
  • mohorâi
  • mohorâsem
a II-a (tu)
  • mohorăști
(să)
  • mohorăști
  • mohorai
  • mohorâși
  • mohorâseși
a III-a (el, ea)
  • mohorăște
  • mohoraște
(să)
  • mohorască
  • mohora
  • mohorî
  • mohorâse
plural I (noi)
  • mohorâm
(să)
  • mohorâm
  • mohoram
  • mohorârăm
  • mohorâserăm
  • mohorâsem
a II-a (voi)
  • mohorâți
(să)
  • mohorâți
  • mohorați
  • mohorârăți
  • mohorâserăți
  • mohorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mohorăsc
(să)
  • mohorască
  • mohorau
  • mohorâ
  • mohorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mohorâre

etimologie:

  • vezi mohorî
    surse: DEX '98 DEX '09

mohorî

  • 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, prin generalizare, într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca attach_file 4 exemple
    exemple
    • Spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorîse pămîntul cu sînge. ODOBESCU, S. III 273.
      surse: DLRLC
    • Soarele va cădea după codri, mănăstirea se va mohorî. GALACTION, O. I 218.
      surse: DLRLC
    • Pulberea roșie se stingea, se mohora și apa lua luciri de oțel. SANDU-ALDEA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Amurgul cobora nesimțit, mohorînd din ce în ce văzduhul. REBREANU, N. 84.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) posomorî, a (se) întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni posomorî întrista antonime: învoioșa

etimologie:

  • mohor
    surse: DEX '98 DEX '09