16 definiții pentru moderație moderațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moderație sf [At: MOLNAR, I. 327/4 / V: (rar) ~iune sf / Pl: (rar) ~ii / E: lat moderatio, fr modération, it moderazione] 1 Cumpătare în manifestări, în felul de a trăi etc. Si: echilibru, moderanță (1). 2 Comportament care reflectă moderantismul (1) Si: moderanță (2). 3 Diminuare.

MODERÁȚIE, moderații, s. f. Însușirea de a fi moderat; atitudine moderată; micșorare, reducere; cumpătare, măsură. [Var.: moderațiúne s. f.] – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione.

MODERÁȚIE, moderații, s. f. Însușirea de a fi moderat; atitudine moderată; micșorare, reducere; cumpătare, măsură. [Var.: moderațiúne s. f.] – Din lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione.

MODERÁȚIE s. f. Însușirea de a fi moderat, atitudine moderată; cumpătare, măsură, lipsă de exagerare.

MODERÁȚIE s.f. Însușirea de a fi moderat; cumpătare, măsură. [Gen. -iei, var. moderațiune s.f. / cf. lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione].

MODERÁȚIE s. f. însușirea de a fi moderat; cumpătare. (< fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)

MODERÁȚIE f. Comportament lipsit de orice exces; purtare moderată; rigorism. [G.-D. moderației; Sil. -ți-e] /<lat. moderatio, ~onis, fr. modération, it. moderazione[1]

  1. Var. moderațiune LauraGellner

moderațiune sf vz moderație

MODERAȚIÚNE s. f. v. moderație.

MODERAȚIÚNE s. f. v. moderație.

MODERAȚIÚNE s.f. v. moderație.

moderați(un)e f. 1. virtute ce constă în a păzi o măsură înțeleaptă în toate; 2. caracterul lucrului depărtat de orice exces: răspuns plin de moderațiune.

*moderațiúne f. (lat. moderátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te modera, cumpătare: moderațiunea prețurilor. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moderáție (-ți-e) s. f., art. moderáția (-ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (-ți-i-)

moderáție s. f. (sil. -ți-e), art. moderáția (sil. -ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. moderațiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MODERAȚIE s. v. chibzuială.[1]

  1. Var. moderațiune LauraGellner

MODERAȚIE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

Intrare: moderație
moderație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moderație
  • moderația
plural
  • moderații
  • moderațiile
genitiv-dativ singular
  • moderații
  • moderației
plural
  • moderații
  • moderațiilor
vocativ singular
plural
moderațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moderațiune
  • moderațiunea
plural
  • moderațiuni
  • moderațiunile
genitiv-dativ singular
  • moderațiuni
  • moderațiunii
plural
  • moderațiuni
  • moderațiunilor
vocativ singular
plural