2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mocoșire sf [At: PONTBRIANT, D. / V (reg) mogoșire sf / Pl: ~i / E: mocoși] 1 Migălire. 2 Îndeletnicire care ia mult timp Si: mocoșeală (2). 3 Agitare în mod inutil Si: mocoșeală (3). 4 Activitate care se desfășoară încet și fără spor Si: mocoșeală (4). 5 Pierdere de vreme Si: mocoșeală (5).

MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. mocăi.

MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. mocăi.

mocoși vir [At: CREANGĂ, A. 54 / V: (reg) mogoși, morcoși v / Pzi: ~esc / E: ns cf mocăi] (Pop) 1-2 A lucra la ceva îndelung, cu migală. 3-4 A-și face mult de lucru cu ceva. 5-6 A se agita inutil, fără rost. 7-8 A lucra încet și fără spor Si: a (se) mocăi (12), a se miorcăi (9), a (se) moșmondi (1), (reg) a moșind, a mușina (5), a moșoi3, a moșorogi, a moșteni2, a (se) moșmoni1 (3), a moșogăi. 9-10 A-și pierde vremea.

MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. A zăbovi prea mult la o treabă, a lucra încet, fără spor, cu prea multă migală. Bătrînele... mocoșeau asupra unui ceaun mare, unde forfotea mămăliga de praznic. CAMILAR, N. I 209. Lăsăm pe țaca Frăsina să mocoșească singură la turte, și noi ne ducem tustrei la bucătărie. VLAHUȚĂ, O. A. 385. Și iar începe a tăia alt gîrneț... Mocoșește el cît mocoșește, pînă-l pune și pe-acela. CREANGĂ, P. 127. ◊ Refl. Numai cată de nu te mocoși atîta. CREANGĂ, A. 111. ◊ Tranz. Peste zi mai mocoși ce putu pe lîngă casă. RETEGANUL, P. III 29.

A MOCOȘÍ ~ésc tranz. pop. A lucra încet și fără spor; a se moșmoni; a bichiri; a se migăli; a se mocăi. /cf. a se mocăi

mocoșì v. Mold. a zăbovi, a pierde vremea cu nimicuri: cât am mocoșit prin teiu să prind pupăza CR. [V. mocăì].

mocoșésc v. tr. și intr. (cp. cu moacă și moșcondesc). Fam. Mă muncesc prea mult c’un lucru pînă să-l termin (mă bosîncesc, mă bosolesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc): de un ceas tot mocoșeștĭ, și n’aĭ maĭ sfîrșit. V. refl. Nu te maĭ mocoși atîta c’o bĭată traducere! – În vest și mă mocăĭ și mă moșcăĭ. V. bălăbănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocoșí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocoșésc, imperf. 3 sg. mocoșeá; conj. prez. 3 să mocoșeáscă

mocoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocoșésc, imperf. 3 sg. mocoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mocoșeáscă

mocoșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCOȘIRE s. migăleală, mocăială, mocoșeală, moșmondeală, ticăială, (pop.) tîndăleală, tîndălitură. (Ce-i ~ asta la el?)

MOCOȘI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mocoșí, mocoșesc, vb. intranz. – (reg.) A pierde mult timp pentru a face un lucru neînsemnat (ALR 1961: 777). – Cf. mocăi (Șăineanu, DEX, MDA).

mocoșí, mocoșesc, vb. intranz. – A pierde mult timp pentru a face un lucru neînsemnat (ALR 1961: 777). – Cf. mocăi (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mocoși, mocoșesc v. r. (pop.) v. mocăi

Intrare: mocoșire
mocoșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocoșire
  • mocoșirea
plural
  • mocoșiri
  • mocoșirile
genitiv-dativ singular
  • mocoșiri
  • mocoșirii
plural
  • mocoșiri
  • mocoșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mocoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocoși
  • mocoșire
  • mocoșit
  • mocoșitu‑
  • mocoșind
  • mocoșindu‑
singular plural
  • mocoșește
  • mocoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocoșesc
(să)
  • mocoșesc
  • mocoșeam
  • mocoșii
  • mocoșisem
a II-a (tu)
  • mocoșești
(să)
  • mocoșești
  • mocoșeai
  • mocoșiși
  • mocoșiseși
a III-a (el, ea)
  • mocoșește
(să)
  • mocoșească
  • mocoșea
  • mocoși
  • mocoșise
plural I (noi)
  • mocoșim
(să)
  • mocoșim
  • mocoșeam
  • mocoșirăm
  • mocoșiserăm
  • mocoșisem
a II-a (voi)
  • mocoșiți
(să)
  • mocoșiți
  • mocoșeați
  • mocoșirăți
  • mocoșiserăți
  • mocoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • mocoșesc
(să)
  • mocoșească
  • mocoșeau
  • mocoși
  • mocoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mocoșire

mocoși

  • 1. popular familiar A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bichiri migăli mocăi moșmoni antonime: pripi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Bătrînele... mocoșeau asupra unui ceaun mare, unde forfotea mămăliga de praznic. CAMILAR, N. I 209.
      surse: DLRLC
    • Lăsăm pe țaca Frăsina să mocoșească singură la turte, și noi ne ducem tustrei la bucătărie. VLAHUȚĂ, O. A. 385.
      surse: DLRLC
    • Și iar începe a tăia alt gîrneț... Mocoșește el cît mocoșește, pînă-l pune și pe-acela. CREANGĂ, P. 127.
      surse: DLRLC
    • Numai cată de nu te mocoși atîta. CREANGĂ, A. 111.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Peste zi mai mocoși ce putu pe lîngă casă. RETEGANUL, P. III 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. mocăi
    surse: DEX '98 DEX '09