opțiuni
  • info

11 definiții pentru bichiri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face, a drege sau a întocmi un lucru pe îndelete, încet, migălind; a se mocăi. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123.

BICHIRI, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.

bichirì v. Mold. a lucra migălind: bichiria prin prejurul căruței CR. [Tras din Tr. bicher, flăcău chefliu = ung. BETYÁR].

❍BICHERI (-eresc), BICHIRI (-iresc) I. vb. intr. Trans. Băn. A duce o viață de becher. II. vb. tr. Mold. A lucra pe îndelete, a migăli: nu știu ce bichirea și cisluia prin prejurul căruții (CRG.).

bichirésc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă învîrtesc nelucrînd ceva hotărît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bichiri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, 3 sg. bichirește, imperf. 1 bichiream; conj. prez. 1 sg. să bichiresc, 3 să bichirească

bichiri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, imperf. 3 sg. bichirea; conj. prez. 3 să bichirească

bichiri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichiresc, imperf. 3 sg. bichirea; conj. prez. 3 sg. și pl. bichirească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BICHIRI vb. v. migăli.

bichiri vb. v. MIGĂLI.

Intrare: bichiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bichiri
  • bichirire
  • bichirit
  • bichiritu‑
  • bichirind
  • bichirindu‑
 singular plural
  • bichirește
  • bichiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bichiresc
 (să)
  • bichiresc
  • bichiream
  • bichirii
  • bichirisem
a II-a (tu)
  • bichirești
 (să)
  • bichirești
  • bichireai
  • bichiriși
  • bichiriseși
a III-a (el, ea)
  • bichirește
 (să)
  • bichirească
  • bichirea
  • bichiri
  • bichirise
plural I (noi)
  • bichirim
 (să)
  • bichirim
  • bichiream
  • bichirirăm
  • bichiriserăm
  • bichirisem
a II-a (voi)
  • bichiriți
 (să)
  • bichiriți
  • bichireați
  • bichirirăți
  • bichiriserăți
  • bichiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bichiresc
 (să)
  • bichirească
  • bichireau
  • bichiriră
  • bichiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bichiri, bichirescverb

  • 1. regional A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind; a se mocăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: migăli mocăi
    • format_quote Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.