3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

mociră sf vz moceră

moaci i vz moci1

moceră sf [At: T. PAPAHAGI, M. 226 / V: mociră sf / Pl: ? / E: mg mocsár] (Trs, Mar) 1 Mocirlă (1). 2 Teren mlăștinos acoperit cu stuf. 3 Loc plat acoperit cu tufișuri.

moci1 i [At: ALR II, 5525/235 / V: moaci i / E: fo] (Trs; rep) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul.

moci2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~cesc / E: bg моча „a uda, a muia”] (Reg) 1 A spăla superficial. 2 A spăla cu apă murdară.

MOCI, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.

MOCI, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.

Etimologice

moceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă.

Sinonime

MOCERĂ s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.

moceră s.f. (reg.) v. Mâl. Mocirlă. Nămol. Noroi1.

moceră s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI.

Arhaisme și regionalisme

mocíră, mocire, s.f. Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea, 1924, I: 297). ■ (top.) Mocira, sat (com. Recea). – Var. a lui moceră (MDA); din ucr. močera (Frățilă).

mociră, mocire, s.f. – Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea, 1924, I: 297). ♦ (top.) Mocira, sat aparținător de com. Recea. – Var. a lui moceră (< magh. mocsár) (MDA); din ucr. močera (Frățilă).

mociră, -e, s.f. – Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea 1924 I: 297). Mocira, localitate limitrofă orașului Baia Mare. – Din magh. mocsár (MDA).

Tezaur

MOCIRĂ s. f. v. moceră.

MOCERĂ s. f. (Prin Transilv. și Maram.) 1. Mocirlă (1). Acolo uńe e mociră și iasă apă și să fa [=face] iarbă. T. PAPAHAGI, M. 226. Săraca mîndruca mea În 9 marți sara-o-mblat. . . Și boacterii o-ntîlnit Și pe mociră o fugit. BÎRLEA, C. P. 72, cf. CHEST. IV 63/350, ALR II 5 059/346. 2. Teren mlăștinos acoperit cu stuf (ALR II 6 285/346, 353, 362), cu rogoz (ALR I 1 913/361), cu trestie (GLOSAR REG.). ♦ Loc, șes acoperit cu tufișuri. CANDREA, Ț. O. 51. – Pl.: ? – Și: móciră (accentuat și mociră ALR I 1913/361, ALR II 6 285/346, 353, GLOSAR REG.) s. f. – Din magh. mocsár.

MOCÍ3 vb. IV v. meci4.

MOCÍ2 vb. IV. T r a n z. (Regional) A spăla de mîntuială; a spăla cu apă murdară (Mățău-Cîmpulung). COMAN, GL. – Prez. ind.: mocesc. - Din bg. моча „a uda, a muia”.

MOCI1 interj. (Prin Transnv. ; de obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul. ALR II 5 525/235, A II 12. – Și: moaci interj. ALR II 5 525/235. – Onomatopee.

Intrare: mociră
mociră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moceră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moceră
  • mocera
plural
  • mocere
  • mocerele
genitiv-dativ singular
  • mocere
  • mocerei
plural
  • mocere
  • mocerelor
vocativ singular —
plural —
mociră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moci
  • mocire
  • mocit
  • mocitu‑
  • mocind
  • mocindu‑
singular plural
  • mocește
  • mociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocesc
(să)
  • mocesc
  • moceam
  • mocii
  • mocisem
a II-a (tu)
  • mocești
(să)
  • mocești
  • moceai
  • mociși
  • mociseși
a III-a (el, ea)
  • mocește
(să)
  • mocească
  • mocea
  • moci
  • mocise
plural I (noi)
  • mocim
(să)
  • mocim
  • moceam
  • mocirăm
  • mociserăm
  • mocisem
a II-a (voi)
  • mociți
(să)
  • mociți
  • moceați
  • mocirăți
  • mociserăți
  • mociseți
a III-a (ei, ele)
  • mocesc
(să)
  • mocească
  • moceau
  • mociră
  • mociseră
moaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moci, mocescverb

  • 1. regional Schilodi, zdrobi. DLRLC
    • format_quote De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mocira” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2