3 intrări
19 definiții
- explicative DEX (7)
- etimologice (1)
- sinonime (3)
- arhaisme și regionalisme (3)
- tezaur (5)
Explicative DEX
mociră sf vz moceră
moaci i vz moci1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moceră sf [At: T. PAPAHAGI, M. 226 / V: mociră sf / Pl: ? / E: mg mocsár] (Trs, Mar) 1 Mocirlă (1). 2 Teren mlăștinos acoperit cu stuf. 3 Loc plat acoperit cu tufișuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moci1 i [At: ALR II, 5525/235 / V: moaci i / E: fo] (Trs; rep) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moci2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~cesc / E: bg моча „a uda, a muia”] (Reg) 1 A spăla superficial. 2 A spăla cu apă murdară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCI, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCI, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Etimologice
moceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MOCERĂ s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moceră s.f. (reg.) v. Mâl. Mocirlă. Nămol. Noroi1.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
moceră s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mocíră, mocire, s.f. Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea, 1924, I: 297). ■ (top.) Mocira, sat (com. Recea). – Var. a lui moceră (MDA); din ucr. močera (Frățilă).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
mociră, mocire, s.f. – Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea, 1924, I: 297). ♦ (top.) Mocira, sat aparținător de com. Recea. – Var. a lui moceră (< magh. mocsár) (MDA); din ucr. močera (Frățilă).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mociră, -e, s.f. – Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea 1924 I: 297). Mocira, localitate limitrofă orașului Baia Mare. – Din magh. mocsár (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
MOCIRĂ s. f. v. moceră.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCERĂ s. f. (Prin Transilv. și Maram.) 1. Mocirlă (1). Acolo uńe e mociră și iasă apă și să fa [=face] iarbă. T. PAPAHAGI, M. 226. Săraca mîndruca mea În 9 marți sara-o-mblat. . . Și boacterii o-ntîlnit Și pe mociră o fugit. BÎRLEA, C. P. 72, cf. CHEST. IV 63/350, ALR II 5 059/346. 2. Teren mlăștinos acoperit cu stuf (ALR II 6 285/346, 353, 362), cu rogoz (ALR I 1 913/361), cu trestie (GLOSAR REG.). ♦ Loc, șes acoperit cu tufișuri. CANDREA, Ț. O. 51. – Pl.: ? – Și: móciră (accentuat și mociră ALR I 1913/361, ALR II 6 285/346, 353, GLOSAR REG.) s. f. – Din magh. mocsár.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCÍ3 vb. IV v. meci4.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCÍ2 vb. IV. T r a n z. (Regional) A spăla de mîntuială; a spăla cu apă murdară (Mățău-Cîmpulung). COMAN, GL. – Prez. ind.: mocesc. - Din bg. моча „a uda, a muia”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOCI1 interj. (Prin Transnv. ; de obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul. ALR II 5 525/235, A II 12. – Și: moaci interj. ALR II 5 525/235. – Onomatopee.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
moci, mocescverb
-
- De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381. DLRLC
-
etimologie:
- măča DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.