Definiția cu ID-ul 951628:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mociră, mocire, s.f. – Loc apătos, mlăștinos, noroios; mocirlă: „Și pe mociră o fugit” (Bârlea, 1924, I: 297). ♦ (top.) Mocira, sat aparținător de com. Recea. – Var. a lui moceră (< magh. mocsár) (MDA); din ucr. močera (Frățilă).