2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moci1 i [At: ALR II, 5525/235 / V: moaci i / E: fo] (Trs; rep) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul.

moci2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~cesc / E: bg моча „a uda, a muia”] (Reg) 1 A spăla superficial. 2 A spăla cu apă murdară.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzii, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.

MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

MOC s. m. v. moacă.

moa sf [At: POLIZU / V: (reg) mâcă, ~che, moagă, moahă, moc sm, mochiu sm, mog sm, mogă, mu / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Reg) Măciucă (1). 2 (Mun, Mol) Lovitură de măciucă (1). 3 (Reg) Penis. 4 (Trs) Crampon cu care se fixează pe traversă șina de la calea ferată. 5 (Fam; dep și im) Față a unei persoane. 6 (Arg) Cap al unei ființe. 7 (Pop; îe) A da (sau a Iovi, a arde) la ~ A bate rău, lovind la cap. 8 (Pop; îe) A o lua la ~ A primi o bătaie zdravănă, cu lovituri la cap. 9 (Dep) Persoană bleagă, înceată, leneșă. 10 (Dep) Persoană disproporționată, cu capul mare. 11 (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio). 12 (Iht; reg; șîc ~-de-nămol, ~-de-brădiș) Specie de guvid (Gobius). 13 (Reg) Pești mărunți. 14 (Prc) Somn mărunt. 15 (Zlg) Mormoloc de broască. 16 (Reg) Termen de alintare pentru o fetiță mică. 17 (îlav) (Pe) de-a ~ca Gratis.

MOÁCĂ, moace, s. f. (Regional) 1. Bîtă ciobănească, ciomag. L-om arde c-o moacă la cap. C. PETRESCU, Î. II 15. 1. (Iht.; Olt.) Zglăvoacă. 2. (Argou) Falcă; p. ext. cap, figură. 3. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. Toate moachele-s poftite pe rînd... Numai a mele șed locului parcă-s înfipte. ALECSANDRI, T. I 160. – Variantă: moáche s. f.

MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneșe.

MOÁCĂ ~ce f. 1) pop. Bâtă ciobănească. 2) Băț mare, gros și noduros, având o măciulie la un capăt; bâtă; ciomag; ghioagă; măciucă. 3) pop. Ansamblu de trăsături specifice feței; chip; figură; cap. 4) fam. Persoană (mai ales de sex feminin) proastă, fără vioiciune și înceată la lucru. /Orig. nec.

moacă (moachie) f. 1. mormoloc de broască; 2. pește, numit sglăvoc, (care seamănă cu mormolocul); 3. somn mărunt de tot; 4. fig. tont: ian vezi moachia că s’o fudulit AL. [V. mocan].

2) moácă f., pl. e (d. moacă 1. Cp. cu măcăŭ și țoapă 2). Munt. Mold. Bîtă. Lovitură de bîtă. – Și mîcă (Suc.). V. ghĭoagă și țoapă.

arată toate definițiile

Intrare: moci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moci
  • mocire
  • mocit
  • mocitu‑
  • mocind
  • mocindu‑
singular plural
  • mocește
  • mociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocesc
(să)
  • mocesc
  • moceam
  • mocii
  • mocisem
a II-a (tu)
  • mocești
(să)
  • mocești
  • moceai
  • mociși
  • mociseși
a III-a (el, ea)
  • mocește
(să)
  • mocească
  • mocea
  • moci
  • mocise
plural I (noi)
  • mocim
(să)
  • mocim
  • moceam
  • mocirăm
  • mociserăm
  • mocisem
a II-a (voi)
  • mociți
(să)
  • mociți
  • moceați
  • mocirăți
  • mociserăți
  • mociseți
a III-a (ei, ele)
  • mocesc
(să)
  • mocească
  • moceau
  • moci
  • mociseră
Intrare: moacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moa
  • moaca
plural
  • moace
  • moacele
genitiv-dativ singular
  • moace
  • moacei
plural
  • moace
  • moacelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moc
  • mocul
  • mocu‑
plural
  • moci
  • mocii
genitiv-dativ singular
  • moc
  • mocului
plural
  • moci
  • mocilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)