2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moci2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~cesc / E: bg моча „a uda, a muia”] (Reg) 1 A spăla superficial. 2 A spăla cu apă murdară.

moci1 i [At: ALR II, 5525/235 / V: moaci i / E: fo] (Trs; rep) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.

MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.

MOC s. m. v. moacă.

moa sf [At: POLIZU / V: (reg) mâcă, ~che, moagă, moahă, moc sm, mochiu sm, mog sm, mogă, mu / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Reg) Măciucă (1). 2 (Mun, Mol) Lovitură de măciucă (1). 3 (Reg) Penis. 4 (Trs) Crampon cu care se fixează pe traversă șina de la calea ferată. 5 (Fam; dep și irn) Față a unei persoane. 6 (Arg) Cap al unei ființe. 7 (Pop; îe) A da (sau a Iovi, a arde) la ~ A bate rău, lovind la cap. 8 (Pop; îe) A o lua la ~ A primi o bătaie zdravănă, cu lovituri la cap. 9 (Dep) Persoană bleagă, înceată, leneșă. 10 (Dep) Persoană disproporționată, cu capul mare. 11 (Iht) Zglăvoacă (Cottus gobio). 12 (Iht; reg; șîc ~-de-nămol, ~-de-brădiș) Specie de guvid (Gobius). 13 (Reg) Pești mărunți. 14 (Prc) Somn mărunt. 15 (Zlg) Mormoloc de broască. 16 (Reg) Termen de alintare pentru o fetiță mică. 17 (îlav) (Pe) de-a ~ca Gratis.

MOÁCĂ, moace, s. f. (Regional) 1. Bîtă ciobănească, ciomag. L-om arde c-o moacă la cap. C. PETRESCU, Î. II 15. 2. (Iht.; Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. ext. cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. Toate moachele-s poftite pe rînd... Numai a mele șed locului parcă-s înfipte. ALECSANDRI, T. I 160. – Variantă: moáche s. f.

MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneșe.

MOÁCĂ ~ce f. 1) pop. Bâtă ciobănească. 2) Băț mare, gros și noduros, având o măciulie la un capăt; bâtă; ciomag; ghioagă; măciucă. 3) pop. Ansamblu de trăsături specifice feței; chip; figură; cap. 4) fam. Persoană (mai ales de sex feminin) proastă, fără vioiciune și înceată la lucru. /Orig. nec.

moacă (moachie) f. 1. mormoloc de broască; 2. pește, numit sglăvoc, (care seamănă cu mormolocul); 3. somn mărunt de tot; 4. fig. tont: ian vezi moachia că s’o fudulit AL. [V. mocan].

2) moácă f., pl. e (d. moacă 1. Cp. cu măcăŭ și țoapă 2). Munt. Mold. Bîtă. Lovitură de bîtă. – Și mîcă (Suc.). V. ghĭoagă și țoapă.

1) moácă (oa dift.) f., pl. e (d. mocan, ca țoapă d. țopan). Fam. Om prost și încet la treabă: o moacă de om, de slugă (Ml. moagă). Vs. Iron. Cap, căpățînă. Dun. jos. Somoteĭ de 10-20 c.m. (cp. cu chefal și zglăvoacă. V. somn 1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+de-a moaca (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (produse ~, a primi ~)

moa (pop.) s. f., g.-d. art. moacei; pl. moace

moácă s. f., g.-d, art. moácei; pl. moáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOÁCĂ s. v. bâtă, cap, ciomag, măciucă, mormoloc, zglăvoacă.

moa s. v. BÎTĂ. CAP. CIOMAG. MĂCIUCĂ. MORMOLOC. ZGLĂVOACĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moácă (moáce), s. f.1. Măciucă, ghioagă. – 2. Căpățînă, devlă. – 3. Cap de dovleac, persoană ignorantă. – 4. Domnișoară, tinerică. – 5. Zglăvoacă. – 6. Mormoloc. – 7. Barbun (Cottus gobio). Creație expresivă, pornind de la *moc, formă neastestată, care indică ideea de „obiect rotund”, cf. coc (Iordan, Dift., 208; Philippide, Principii, 61; Iordan, BF, IV, 183). Legătura care s-a încercat să se stabilească cu sb., cr. muk „tăcere” (Loewe 71) nu pare posibilă. – Der. moche, s. f. (toantă, proastă); moachiță, s. f. (proastă, neroadă); mochiu, s. m. (prost, imbecil); măcău, s. n. (Bucov., Mold., ghioagă); mocan, s. m. (țopîrlan, nătîng; om de munte ardelean, cioban din Transilvania), cu suf. -an (der. din mag. mokány „țăran”, propusă de Cihac, II, 516, nu e posibilă); mocancă, s. f. (țărancă din Transilvania, transilvăneancă); mocăncuță, s. f. (un dans popular; Arg., hîrtie de 500 lei), la care ultimul sens se explică prin efigia acelei emisiuni; mocănesc, adj. (rustic; pastoral); mocănos, adj. (nerod, nătărău); mocîrțan, s. m. (nerod); mocofan, s. m. (nerod); mogîrlan, s. m. (bădăran, necioplit); modîrlan, s. m. (nerod); mocîrță (var. mogîrlă), s. f. (nerod); mogîrdan (var. mogîldan, mogîdău), s. m. (bădăran, nerod; măscărici); mogîndă, mogîrdă, mogîldeață, mogîrdeață, Trans. mohoandă, mohîndeață, mohondeață, Mold. măgăiață, mogoiață), s. f. (pocitanie, necioplit); moglan, s. m. (țăran); modoran (var. modoroi), s. m. (Mold., Trans., țăran); mohoandă, s. f. (Trans., toantă, proastă); modîlcă, s. f. (tumoare, gîlcă); modîlcos, adj. (cu umflături). Pentru unele din aceste cuvinte s-au căutat etimologii străine. Modîrlan a fost pus în legătură cu sb. mučurli (Cihac, II, 201); modoran cu țig. (Graur 173); modoroi cu mag. mogor(va) „morocănos” (Cihac, II, 516) sau cu modur (Candrea); și modîlcă ar fi în loc de *mogîlcă, din rut. mogilka „gorgan” (Cihac, II, 204; Bogrea, Dacor., IV, 834). – Cf. mocăi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (cuiva) la moacă expr. (vulg.) a lovi (pe cineva) cu pumnii peste față.

a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă.

pe de-a moaca expr. gratuit, pe gratis

Intrare: moci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moci
  • mocire
  • mocit
  • mocitu‑
  • mocind
  • mocindu‑
singular plural
  • mocește
  • mociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocesc
(să)
  • mocesc
  • moceam
  • mocii
  • mocisem
a II-a (tu)
  • mocești
(să)
  • mocești
  • moceai
  • mociși
  • mociseși
a III-a (el, ea)
  • mocește
(să)
  • mocească
  • mocea
  • moci
  • mocise
plural I (noi)
  • mocim
(să)
  • mocim
  • moceam
  • mocirăm
  • mociserăm
  • mocisem
a II-a (voi)
  • mociți
(să)
  • mociți
  • moceați
  • mocirăți
  • mociserăți
  • mociseți
a III-a (ei, ele)
  • mocesc
(să)
  • mocească
  • moceau
  • moci
  • mociseră
Intrare: moacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moa
  • moaca
plural
  • moace
  • moacele
genitiv-dativ singular
  • moace
  • moacei
plural
  • moace
  • moacelor
vocativ singular
  • moa
  • moaco
plural
  • moacelor
moc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moc
  • mocul
  • mocu‑
plural
  • moci
  • mocii
genitiv-dativ singular
  • moc
  • mocului
plural
  • moci
  • mocilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moache
  • moachea
plural
  • moache
  • moachele
genitiv-dativ singular
  • moache
  • moachei
plural
  • moache
  • moachelor
vocativ singular
  • moache
  • moacheo
plural
  • moachelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâ
  • mâca
plural
  • mâce
  • mâcele
genitiv-dativ singular
  • mâce
  • mâcei
plural
  • mâce
  • mâcelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moci, mocescverb

  • 1. regional Schilodi, zdrobi. DLRLC
    • format_quote De urechi m-au asurzit, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381. DLRLC
etimologie:

moa, moacesubstantiv feminin

  • 1. popular Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-om arde c-o moacă la cap. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
  • 2. argou; argotic Falcă. DLRLC
    sinonime: falcă
    • 2.1. Cap, figură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble familiar A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. DEX '09 DEX '98
  • 3. familiar Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate moachele-s poftite pe rînd... Numai a mele șed locului parcă-s înfipte. ALECSANDRI, T. I 160. DLRLC
  • 4. ihtiologie regional Zglăvoacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zglăvoacă
  • comentariu Varianta moache se folosește numai pentru sensul (3.). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.