3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă.

MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă.

MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.

mocăi v [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ăni, mogăi / Pzi: ~esc, mocăi / E: ns cf moacă] 1-2 vir (Pfm) A lucra încet, fără spor Si: (pop) a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 3-4 vir (Pfm) A pierde vremea cu nimicuri Si: (reg) a mușlui, (pop) a tândăli. 5-6 vir (Reg; îf mogăi) A umbla încet. 7-8 vi (Olt) A da din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare. 9 vi (Reg) A moțăi. 10 vi (Reg; d. foc) A mocni (1).

mocăit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mocăi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet, fără spor. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă încet. 5-6 smf, a (Pop) (Persoană) care pierde vremea cu nimicuri. 7 a (Olt) Trist.

MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.: -că-it] – V. mocăi.

MOCĂÍ, mocăi și mocăiesc, vb. IV. Refl. A lucra prea încet, a-și pierde vremea, a tîndăli.

MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj. Încet la treabă.

A SE MOCĂI mă mócăi intranz. pop. 1) A lucra încet și fără spor; a migăli; a se mocoși; a bichiri. 2) A pierde timpul în zadar. /Orig. nec.

mocăì v. Mold. Tr. a migăi, a moțăi. [V. mocan].

mócăĭ și -ĭésc, V. mocoșesc.

mocoșésc v. tr. și intr. (cp. cu moacă și moșcondesc). Fam. Mă muncesc prea mult c’un lucru pînă să-l termin (mă bosîncesc, mă bosolesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc): de un ceas tot mocoșeștĭ, și n’aĭ maĭ sfîrșit. V. refl. Nu te maĭ mocoși atîta c’o bĭată traducere! – În vest și mă mocăĭ și mă moșcăĭ. V. bălăbănesc.

mocoșít, -ă adj. (d. mocoșesc). Est. Fam. Ticăit, fără spor la muncă: ce om mocoșit și argatu ista! – În vest mocăit și moșcăit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mocăí (a ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 3 mócăie, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 mócăie

mocăít (fam., pop.) adj. m., s. m., pl. mocăíți; adj. f., s. f. mocăítă, pl. mocăíte

mocăí vb., ind. prez. 1 sg. mócăi/mocăiésc, 3 sg. și pl. mócăie/mocăiéște, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mócăie/mocăiáscă; ger. mocăínd

mocăít adj. m., s. m., pl. mocăíți; f. sg. mocăítă, pl. mocăíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCĂÍ vb. v. ațipi, dormita, mocni, moțăi, picoti, piroti.

MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)

arată toate definițiile

Intrare: mocăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocăi
  • mocăire
  • mocăit
  • mocăitu‑
  • mocăind
  • mocăindu‑
singular plural
  • mocăie
  • mocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocăi
(să)
  • mocăi
  • mocăiam
  • mocăii
  • mocăisem
a II-a (tu)
  • mocăi
(să)
  • mocăi
  • mocăiai
  • mocăiși
  • mocăiseși
a III-a (el, ea)
  • mocăie
(să)
  • mocăie
  • mocăia
  • mocăi
  • mocăise
plural I (noi)
  • mocăim
(să)
  • mocăim
  • mocăiam
  • mocăirăm
  • mocăiserăm
  • mocăisem
a II-a (voi)
  • mocăiți
(să)
  • mocăiți
  • mocăiați
  • mocăirăți
  • mocăiserăți
  • mocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mocăie
(să)
  • mocăie
  • mocăiau
  • mocăi
  • mocăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocăi
  • mocăire
  • mocăit
  • mocăitu‑
  • mocăind
  • mocăindu‑
singular plural
  • mocăiește
  • mocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocăiesc
(să)
  • mocăiesc
  • mocăiam
  • mocăii
  • mocăisem
a II-a (tu)
  • mocăiești
(să)
  • mocăiești
  • mocăiai
  • mocăiși
  • mocăiseși
a III-a (el, ea)
  • mocăiește
(să)
  • mocăiască
  • mocăia
  • mocăi
  • mocăise
plural I (noi)
  • mocăim
(să)
  • mocăim
  • mocăiam
  • mocăirăm
  • mocăiserăm
  • mocăisem
a II-a (voi)
  • mocăiți
(să)
  • mocăiți
  • mocăiați
  • mocăirăți
  • mocăiserăți
  • mocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mocăiesc
(să)
  • mocăiască
  • mocăiau
  • mocăi
  • mocăiseră
Intrare: mocăit (adj.)
mocăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăit
  • mocăitul
  • mocăitu‑
  • mocăi
  • mocăita
plural
  • mocăiți
  • mocăiții
  • mocăite
  • mocăitele
genitiv-dativ singular
  • mocăit
  • mocăitului
  • mocăite
  • mocăitei
plural
  • mocăiți
  • mocăiților
  • mocăite
  • mocăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mocăit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăit
  • mocăitul
  • mocăitu‑
plural
  • mocăiți
  • mocăiții
genitiv-dativ singular
  • mocăit
  • mocăitului
plural
  • mocăiți
  • mocăiților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)