opțiuni
  • info

16 definiții pentru mobilier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOBILIER, mobiliere, s. n. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire; mobilă. ♦ Ansamblul mobilelor caracteristice unei epoci sau unui stil. [Pr.: -li-er] – Din fr. mobilier.

MOBILIER, mobiliere, s. n. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire; mobilă. ♦ Ansamblul mobilelor caracteristice unei epoci sau unui stil. [Pr.: -li-er] – Din fr. mobilier.

mobilier sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ior sn / P: ~li-er / E: fr mobilier] Totalitate a mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire Si: mobilă, (nob) mobilament.

MOBILIER s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere. Să atragă luare-aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, C. V. 321. – Pronunțat: -li-er.

MOBILIER s.n. Totalitatea mobilelor dintr-o casă, dintr-o locuință etc. [Pron. -li-er. / < fr. mobilier].

MOBILIER s. n. totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, locuință, instituție. (< fr. mobilier)

MOBILIER ~e n. Ansamblul mobilei necesare pentru amenajarea unei încăperi. [Sil. -li-er] /<fr. mobilier

mobilier n. mobilele unei case.

*mobiliér n., pl. e (fr. mobilier s.). Mobilele uneĭ case: mobilier de stejar.

mobiliar2 sn vz mobilier

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mobilier (desp. -li-er) s. n., pl. mobiliere

mobilier (-li-er) s. n., pl. mobiliere

mobilier s. n. (sil. -li-er), pl. mobiliere

mobilier, -re sb. (totalitatea mobilelor).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)

MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOBILIÉR s. n. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire; mobilă, (neobișnuit) mobilament. Cf. NEGULICI. Vro câteva lăviți de lemn. . . alcătuia tot mobiliarul acelei sale. DACIA LIT. 287/12. Mobilierul se compunea din două paturi de scînduri înfundate, acoperite cu saltele și perne. FILIMON, O. I, 178. Judecind după mobiliarul pompos și aranjamentul cu gust, ai fi crezut că te afli într-un palat boieresc. F (1906), 1. Pe ușa ce rămăsese deschisă. . . se vedeau tablouri și un mobilier, cu un parfum de modestie de altădată. BACOVIA, O. 220. Să atragă luare aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, V. 321. – Pronunțat: -li-er. – Și: (învechit) mobiliar s. n. – Din fr. mobilier.

Intrare: mobilier
  • silabație: -li-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobilier
  • mobilierul
  • mobilieru‑
plural
  • mobiliere
  • mobilierele
genitiv-dativ singular
  • mobilier
  • mobilierului
plural
  • mobiliere
  • mobilierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mobilier, mobilieresubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mobilament mobilă
    • format_quote Să atragă luare-aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, C. V. 321. DLRLC
    • 1.1. Ansamblul mobilelor caracteristice unei epoci sau unui stil. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.