mobilier sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~ior sn / P: ~li-er / E: fr mobilier] Totalitate a mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire Si: mobilă, (nob) mobilament.

MOBILIÉR s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere. Să atragă luare-aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, C. V. 321. – Pronunțat: -li-er.

MOBILIÉR s.n. Totalitatea mobilelor dintr-o casă, dintr-o locuință etc. [Pron. -li-er. / < fr. mobilier].

MOBILIÉR s. n. totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, locuință, instituție. (< fr. mobilier)

MOBILIÉR ~e n. Ansamblul mobilei necesare pentru amenajarea unei încăperi. [Sil. -li-er] /<fr. mobilier

mobilier n. mobilele unei case.

*mobiliér n., pl. e (fr. mobilier s.). Mobilele uneĭ case: mobilier de stejar.

mobiliar² sn vz mobilier

mobiliariu, ~ie a vz mobiliar¹

mobiliér (-li-er) s. n., pl. mobiliére

mobiliér s. n. (sil. -li-er), pl. mobiliére

mobilier, -re sb. (totalitatea mobilelor).

MOBILIÉR s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)

MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Și-a cumpărat ~ nou.)