MOȚPAN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, neserios, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

moțpan sm [At: NEGRUZZI, S. III, 22 / Pl: ~i / E: pn moscipan, mospan] 1 (Mol; irn) Domn. 2 (Irn) Om îngâmfat. 3 Bărbat ușuratic, neserios, afemeiat Vz berbant, crai, ștrengar. 4 Om de nimic Vz cioflingar, derbedeu, haimana. 5 Hoț.

MOȚPAN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, berbant, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

MOȚPAN, moțpani, s. m. (Regional, ironic) Domn, boier; p. ext. berbant, ștrengar. Singură ai venit în trăsură cu cuconașu Ghiță?... Și nu ți-o cîntat moțpanu vro neică, neiculiță? ALECSANDRI, T. 196.

MOȚPAN ~i m. pop. Bărbat ușuratic, neserios. /<pol. moscipan, mospan

moțpan m. Mold. ștrengar: lasă, moțpane că țoiu arăta eu fudulie AL. [Pol. MOSPAN, din MIEOSC PAN! prea milostive Doamne! titlu de onoare decăzut dela ilustra sa origină (v. șleahtă)].

moțpán, -că s. (pol. mospan, mosci panie, mărite domn, domnule! V. pan). Mold. Fam. Filfison, fudulachi. V. șleahtă.

moțpan (reg.) s. m., pl. moțpani

moțpan (reg.) s. m., pl. moțpani

moțpan s. m., pl. moțpani

moțpan (moțpani), s. m. – (Mold.) Golan, trîntor. Pol. mospan (Șeineanu, Semasiol., 242; Tiktin; Candrea).

MOȚPÁN s. m. (Mold.) 1. (Ironic) Domn, boier. Ian vedeți-l ce moțpan mare s-a făcut. Parcă-i Alexandru Machedon. ALECSANDRI, T. 1001. ♦ Om îngîmfat, înfumurat. Com. din PIATRA NEAMȚ. 2. Bărbát ușuratic, neserios, afemeiat (v. b e r b a n t, c r a i, ș t r e n g a r); om de nimic (v. c i o f l i n g a r, d e r b e d e u, h a i m a n a); hoț. Las că te-oi da eu încolo, moț- pane ! NEGRUZZI, S. III, 22. Încotro, moțpane . . . , vrei să speli putina ? ALECSANDRI, T. 619. Unde, Doamne iartă-mă, să-mi fie punga ?. . . Oare nu cumva mi-a șters-o vrun motpan ? id. ib. 1 127, cf. 196, 209, 358, 545, 918, 1 137. – Pl.: moțpani. – Din pol. mosćipan, mospan.