10 definiții pentru moțpan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, neserios, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

moțpan sm [At: NEGRUZZI, S. III, 22 / Pl: ~i / E: pn moscipan, mospan] 1 (Mol; im) Domn. 2 (Irn) Om îngâmfat. 3 Bărbat ușuratic, neserios, afemeiat Vz berbant, crai, ștrengar. 4 Om de nimic Vz cioflingar, derbedeu, haimana. 5 Hoț.

MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Reg.) 1. (Ir.) Domn; boier. 2. Bărbat ușuratic, berbant, ștrengar; om de nimic. – Din pol. miscipan, mospan.

MOȚPÁN, moțpani, s. m. (Regional, ironic) Domn, boier; p. ext. berbant, ștrengar. Singură ai venit în trăsură cu cuconașu Ghiță?... Și nu ți-o cîntat moțpanu vro neică, neiculiță? ALECSANDRI, T. 196.

MOȚPÁN ~i m. pop. Bărbat ușuratic, neserios. /<pol. moscipan, mospan

moțpan m. Mold. ștrengar: lasă, moțpane că țoiu arăta eu fudulie AL. [Pol. MOSPAN, din MIEOSC PAN! prea milostive Doamne! titlu de onoare decăzut dela ilustra sa origină (v. șleahtă)].

moțpán, -că s. (pol. mospan, mosci panie, mărite domn, domnule! V. pan). Mold. Fam. Filfison, fudulachi. V. șleahtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moțpán (reg.) s. m., pl. moțpáni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moțpán (moțpáni), s. m. – (Mold.) Golan, trîntor. Pol. mospan (Șeineanu, Semasiol., 242; Tiktin; Candrea).

Intrare: moțpan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțpan
  • moțpanul
  • moțpanu‑
plural
  • moțpani
  • moțpanii
genitiv-dativ singular
  • moțpan
  • moțpanului
plural
  • moțpani
  • moțpanilor
vocativ singular
  • moțpanule
  • moțpane
plural
  • moțpanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moțpan regional

etimologie: