MOȚPÁN s. m. (Mold.) 1. (Ironic) Domn, boier. Ian vedeți-l ce moțpan mare s-a făcut. Parcă-i Alexandru Machedon. ALECSANDRI, T. 1001. ♦ Om îngîmfat, înfumurat. Com. din PIATRA NEAMȚ. 2. Bărbát ușuratic, neserios, afemeiat (v. b e r b a n t, c r a i, ș t r e n g a r); om de nimic (v. c i o f l i n g a r, d e r b e d e u, h a i m a n a); hoț. Las că te-oi da eu încolo, moț- pane ! NEGRUZZI, S. III, 22. Încotro, moțpane . . . , vrei să speli putina ? ALECSANDRI, T. 619. Unde, Doamne iartă-mă, să-mi fie punga ?. . . Oare nu cumva mi-a șters-o vrun motpan ? id. ib. 1 127, cf. 196, 209, 358, 545, 918, 1 137. – Pl.: moțpani. – Din pol. mosćipan, mospan.